Mort prin inertie

Poate am o viziune mai ciudata asupra lumii uneori dar momentan urasc din tot sufletul unii oameni care refuza mici investitii acum ca sa le fie mai bine mai tarziu. Sa explic de ce!

In cladirea in care locuiesc se discuta de ceva vreme despre insulatia peretilor ca sa ne fie mai cald la iarna. E o chestie pe care guvernul o subventioneaza si in concluzie pe noi ne costa cam £50 per apartament. In gandul meu, ce bine! Chiar daca nu platesc eu (stau cu chirie), plateste proprietara si macar ne e noua mai bine la iarna, nu mai sunt peretii reci gheata. Pana cand s-a propus asta si celorlalti proprietari care..bineinteles au zis nu!

Nu imi dau seama acum de ce toata lumea a refuzat. Din cate stiu mai nimeni n-a plecat in concediu, toti fac parte din clasa muncitoare pentru ca ma trezesc in fiecare dimineata si o aud pe vecina de sus cum tropaie prin camera nu cu picioare, stiu cand tranteste sertarele si usile in bucatarie si cand se intoarce. In zilele in care eu ma intorc mai tarziu e si mai bine chiar, am sansa de a avea liniste cateva ore. Dar in mod constant, de la ora 8 dimineata pana pe la 5 nu e mai nimeni acasa. Criza nu mi se pare o scuza buna, mai ales cand platim suficient caldura iarna si insulatia chiar ar ajuta dar sa zicem ca oamenii nu vor pentru ca beneficiul nu e instant.

De multe ori prin agentie se fac glumele alea de prost gust pe care lumea care nu lucreaza in publicitate nu le inghite: daca n-ar fi ei, n-am avea slujbe (de parca noi nu facem parte din aceeasi masa de consumatori) Si atunci nu pot sa nu ma gandesc la cum arata oare o zi din viata lor la cumparaturi: cand cauta ceva oare se duc in magazin si cumpara ce cumpara de obicei? Iau toate sortimentele si varietatile la incercare si decid ce le place? Sau doar se gandesc la o reclama pe care au vazut-o si a ramas undeva in spatele creierului lor intamplator?

Inertia ne omoara.