De ce grupurile cu venituri mici devin naționaliste

“While many people in the top 20 or 30 per cent of the educational and economic hierarchy have become less attached to national social contracts in the past couple of generations, most people have actually become MORE attached to them. There are several reasons for this. The welfare state has been expanding not contracting in recent decades—think tax credits and the rise of housing benefit—and although state employment overall has been in decline, if you live in some of the most run down parts of Britain you are more likely than ever to be employed by the state. The fragmentation and disappearance of a once familiar industrial working class culture and the declining status of much non-graduate employment may also have contributed to a greater attachment to the symbols and benefits of national citizenship. The loss of tight local communities may have produced a stronger attachment to the imagined community of the nation. And the benefits of national belonging CAN be diminished by European integration and rapid, large scale immigration: this is not merely false consciousness.”

Reflections of a referendum fence-sitter

Gabi pleacă din TBWA

Gabi mereu m-a dat pe spate cu talentul și tenacitatea ei. A luat o decizie personală de a pleca din TBWA care m-a surprins dar despre care cei curioși pot să citească în revista Biz.

În toată povestea asta mă bucur că a spus ceva ce aș fi vrut de ceva vreme să spun, anume despre lipsa de diversitate din agenții:

„Londra este insa – din experienta mea si din ce-am citit si auzit – foarte traditionalista. Are enorm de mult de recuperat la capitole precum diversitatea (mai ales legat de rasa, nationalitate, sex; mult mai putin legat de orientare sexuala sau varsta), egalitatea etc. Este ciudat pentru un oras atat de cosmopolit, unde isi au sediul regional sau global multe firme internationale, sa existe astfel de probleme de diversitate in mediul de afaceri, dar ele exista si, daca nu faci parte din majoritate, le poti simti zilnic pe propria piele. Nu vorbesc despre discriminare flagranta, ci de una mult mai subtila – ‘bias’. Si, desigur, in anumite industrii aceste probleme sunt mai pregnante chiar decat in altele.”

Și mă bucur că a apărut și articolul ăsta între timp, apropo de Hillary și alegeri, care explică multe și se leagă fix de ce zice Gabi:

„Managers would remark that they wanted “more women” and proceed to reject qualified candidates. (Similar dynamics took place with minority candidates.) There were always reasons — not the right cultural fit, not the right experience, a phenomenon of unintentional sexism now well documented in controlled studies. I watched as men with little or irrelevant experience were hired and promoted, because they had such great ideas, or they fit in better. “We want a woman,” the conclusion seemed to be, “just not this woman.””

Am văzut și am auzit multe despre care nu pot scrie dar e mai ușor să mă folosesc de cuvintele altora 🙂

E groaznic în Marea Britanie

Pentru bărbații care nu câștigă destul sau nu pun mâna să lucreze

„Nu mă înțelegeți greșit. Englezoaicele sunt frumoase – au gene bune. Dar se comportă altfel decât româncele. Chiar sunt egale cu bărbații. Nu știu ce să spun despre asta. Mie îmi trebuie o fată care să gătească pentru mine, să-mi spele hainele, deocamdată fac treburile astea singur. Cultura este o problemă.”

De aici.

Populația României vs. sud-estul Angliei

De mult căutam o imagine reprezentativă și azi am găsit-o. Pentru fiecare ocazie când cineva m-a întrebat „de ce sunt chiriile și casele așa de scumpe?”

21,6 milioane de oameni locuiesc pe o suprafață de 33,524 km²

În România, teoretic 21,3 milioane de oameni se întind pe o suprafață de 238,391 km².

Mai mulți oameni ca în România – și ne înghesuim cam mulți în capitală în timpul zilei. Ca să nu mai zic de turiști 🙂

photo-11

Există un motiv bun pentru care oamenii sunt rugați să stea pe partea dreaptă a scărilor rulante…