Unde sunt acesti oameni?

E ora 11 noaptea si citesc un articol usor nervos despre Stefan Banica Jr. la Pitici Gratis (pe care n-o sa il dau ca link, cei sensibili la cuvinte urate au fost anuntati) care se intreaba de ce Banica Jr. a vandut 7 concerte de sarbatori si are mereu salile pline. In esenta, cine sunt oamenii care asculta Stefan Banica? Cunoastem pe cineva?

Cineva zicea de noi astia din publicitate ca suntem pastilati sau ca traim in propriul nostru palat de clestar la care nimeni n-are acces, pe principiul ‘I listen to bands that don’t even exist yet’. Si ca atunci cand facem reclame ne gandim prea mult la noi in loc sa ne gandim la oameni. Uneori tind sa cred ca in Romania in publicitate unii se pierdeau foarte usor si multe orgolii au fost ranite prin aducerea la realitate. Ne-am suparat si ne suparam in continuare si concluzia pare sa fie ca bai, in Romania e plin de prosti. Ca n-ai cu cine, ca traitul iti ia tot timpul si asa mai departe.

Uitandu-ma pe strada, pot sa zic ca e plin de prosti. Prosti tradus in lenesi in gandire, comozi, superficiali si luati la gramada, totul pare foarte dezorganizat. Stam in usa la metrou, ne oprim pe partea stanga pe scara rulanta, ascultam manele, facem mici in fata blocului la gratar si parcam masinile pe unde ne taie capul. Ascultam Stefan Banica Jr. se pare.

Tot in lume se mai auzea chestia aia cu ‘consumatorul nu e prost, e nevasta-ta’ dar uitam faptul ca oamenii vor sa se simta ei bine. Sunt exact ca nevasta in sensul ca daca nu primesti laude, complimente, pantofi, telefoane, mesaje, porumbei calatori, si in general atentie de la persoana care trebuie, cand trebuie, cum trebuie incepe sa se strice totul. De multe ori cand ni se spune ca insultam inteligenta consumatorului, noi de fapt insultam educatia lor.

Uitam ca oamenii asculta Stefan Banica, ca si cei mai politicosi oameni vor sa bea din sticla, sa caste fara sa puna mana la gura, ca daca ne mananca ne scarpinam (sau vrem), ca daca ciocolata ne ingrasa nu e nimic in neregula cu noi, e doar cu cei carora nu le plac formele. Nu e o noutate ca totul trebuie sa fie despre noi, noi, noi si iar noi dar multa lume uita cine suntem ‘noi’ de fapt. Si eu vad focus grupuri in care femeile zic ca le dau doar lucruri sanatoase copiilor si celelalte zic si ele la fel ca sa nu para mame iresponsabile. Avem o paine feliata fara crusta care se vinde la 400 si 800 grame si trec pe langa raft uneori si ma gandesc ca totusi exista cineva care e prea lenes sa taie crusta si mai bine da niste centi in plus ca sa o cumpere fara direct.

Unde sunt acesti oameni ma intreb si eu in fiecare zi dar imi dau seama ca de fapt sunt peste tot in jurul meu si ca mai bine nu ma mai intreb si accept faptul ca unii o sa cumpere si pantofii care mie mi se par urati, si parfumul care mie mi se pare prea dulce, o sa foloseasca si solarul chiar daca risca sa faca un cancer de piele pentru ca bronzul are o semnificatie, cancerul e ceva intangibil pana il ai.  Si probabil am devenit mai toleranta la chestiile astea. I started believing in redeeming qualities. Dar nu se aplica la toata lumea. Daca esti portocaliu, inca esti usor tembel.

Ideea e ca mai bine nu ne intrebam cine sunt, mai bine sa nu uitam ca sunt acolo. Tot timpul. Si o sa vina sa ne bantuie!