Ce valoreaza parerea cuiva

Scriam intr-o insemnare anterioara despre faptul ca printre noi ‘traiesc o gramada de prosti‘ ca sa zicem asa si ca nu prea avem ce face. Ziceam ca da, mai bine nu ne intrebam cine sunt ei ci sa nu uitam ca exista, respectiv sa nu ne prefacem ca nu exista si ca mereu vom avea de-a face cu oameni inteligenti. Eu una sper dar am ajuns sa practic un fel de combinatie intre pesimism si optimism; nu ma astept la multe dar daca alti oameni dau semne ca suntem pe aceeasi lungime de unda atunci cred ca asum deja prea multe lucruri despre persoana respectiva si poate ar trebui s-o iau mai incet.

Parerile. Citeam la Adrian Monoranu despre un curs pe care l-a predat acum ceva timp, in care studentii s-au implicat, si-au facut vocea auzita etc. ceea ce l-a bucurat foarte mult si undeva e logic sa te simti bine cand lumea te asculta si ca intr-adevar le pasa macar cat negru sub unghie (evident nu doar in cazul lui, in general).

Pe de alta parte, unii nu valoreaza parerile atat de mult.

Unul din cursurile mele, ca sa dau un exemplu concret, e predat de o femeie care in prima zi a intrat si a tipat la noi la 12:01 pentru ca nu era liniste. Ori forfota din sala se opreste dupa 2-3 minute dar tipatul era felul ei de a-si asuma rolul autoritar, chestie rara daca nu unica. Aici nu se tipa la nimeni. Punct. N-a inceput cu prezentari, cine e, ce face, de cat timp, ne-a spus doar de cat timp preda (din nou semn de ‘ce autoritate am eu aici’) si de-a lungul cursurilor n-a stiut sa zica decat ‘eu’, ‘eu’, ‘eu’ si iarasi ‘eu’. Ce-i place ei, ce nu-i place ei, sa explice de ce o campanie e buna sau proasta n-a stiut (in afara de ‘pentru ca e frumos’) si colac peste pupaza, a comis greseala majora pe care o face strainul in Marea Britanie. A inceput sa se laude cu locurile prin care a fost, ce-au facut copiii ei (i-a dat drept exemplu dar evident exemplu prost) si ce haine poarta si ce valoare au (ceva super-expensive-tech-mountain-gear). Cine nu stie, in Marea Britanie oamenii care se lauda (stil politica in Statele Unite) sunt tratati cu spatele, daca nu cu indiferenta. Dar uneori indiferenta e mai rea decat altceva. Nu ne plac oamenii care zic ‘Eu aia, eu aia’ pentru ca ne place mai mult sa descifram noi la ce e buna o persoana. Ne place sa nu ni se spuna si sa incercam sa scoatem cu clestele de la ei un mic indiciu. Daca cineva se lauda, prima reactie e sa te gandesti (sau sa exprimi verbal) „get off it”. Sau get off your high horse. Un fel de „bai, ma lasi?” daca vreti. Nu suntem foarte departe unii de altii; suntem mai aproape decat s-ar crede.

Revenind la pareri, aceeasi profesoara si-a urmat stilul consacrat. Nu vrea mail-uri, nu ne-a raspuns la intrebari, e ca un Sfinx; doar ca Sfinxul are o enigma pe care vrei s-o descoperi. Ea nu. Ca o cutie cu lucruri vechi pe care le-am pus in debara ca ocupau prea mult loc in casa.

Si m-a ros foarte multa vreme de ce dintre toti profesorii pe care i-am avut a aparut EA. Prietenul a venit cu o concluzie evident mult mai de bun simt: pentru ca ii e frica sa nu fie contrazisa. Intrerupta poate. Sa nu-i fie stirbita autoritatea. Tehnic, daca n-ai de ce sa-ti fie frica, accepti un dialog si implicit accepti si potentialul pentru dezastru care vine cu el. O parere care e fix invers decat a ta. Moment in care…trebuie sa explici de ce crezi ceea ce crezi. Uneori, in situatii de exceptie se tolereaza si raspunsul ‘pentru ca asa simt’ dar exceptiile sunt putine si foarte conditionate de alti factori.

Probabil ca nu are pareri, ci doar convingeri pe care nu si le poate explica nici ei insusi. Poate are o viata prea complicata de lector universitar ca sa accepte o forma sau alta de dialog, doar ca atunci cand predai ceva despre publicitate si marketing, ai dat de naiba pentru ca le vezi la tot pasul. Se agata de ceva din trecut?

In scoala (in Romania) rareori ti se cer pareri. Rareori esti intrebat ‘bine, si azotul de ce reactioneaza cu magneziul?’, doar iei de bun faptul ca reactioneaza. Nu tot timpul raspunsul e interesant but you get the point. Poate uneori e interesant sa vezi si de ce.

Tot in Romania (si pe la prieteni) am observat o tendinta de a ascunde ce cred de fapt; probabil lipsa de individualism a lor sau prea mult individualism la cei pe care ii stiu in Marea Britanie dar aici daca zici o prostie, o zici cu convingere. Nici asa nu e bine, pentru ca dai in probleme de genul ‘doar eu am dreptate si nimeni altcineva’. In discutii ar trebui sa existe un fel de camaraderie; nimeni nu castiga, toata lumea invata.

In Romania in schimb, am senzatia ca in sondaje si altele foarte multa lume minte. Pentru ca e mai important sa nu pari asa sau altcumva in fata unui moderator, unei persoane care iti pune o intrebare, e foarte, foarte periculos ce o sa creada cealalta persoana despre tine. E ca momentul in care un prieten zice „Bai, ce de prosti citesc Dilema Veche” si se intampla ca tu sa fii printre cititorii fideli. Ori reactionezi, ori te gandesti ca habar n-are ce zice, ori daca ar fi sa intrebi de ce sunt prosti n-ar sti sa explice si nici tu n-ai sti sa zici de ce nu sunt prosti.

Lucruri simple la care nu ne gandim mai mult decat 2-3 minute in fiecare zi si totusi chestii care ne reprezinta sau sunt importante pentru noi. Insa n-am sti sa ne aparam opiniile cand ne simtim intimidati sau atacati. De ce daca schimb pozitionarea unui buton pe o pagina o sa dea mai multa lume click? Daca zici ca mananci sanatos, de ce ai cascaval in frigider? etc.

Si mi-ar placea ca lumea in general, in particular, ce-o fi sa aiba pareri si sa fie si critici cu ei insusi. Sa se intrebe ‘bai, dar de ce?’ Munca ar fi mai usoara, nu am da vina pe ceva ambiguu, ci pe ceva ce am inteles cu totii (pt ca cineva a stiut sa ne explice) si probabil ne-am face viata mai usoara in general.

But noooooooooooooo.

5 răspunsuri la “Ce valoreaza parerea cuiva”

  1. Atentie la ‘ei insasi’ (referitor la profesoara) si criticii ‘ei insisi’.As you know I like romanian grammar.D’ont be upset on me.