Statia de autobuz pe timp de ploaie

Mi se pare fascinant faptul ca atunci cand e soare si frumos si oamenii asteapta intr-o statie de autobuz, toti se aseaza intr-o linie aproape perfecta. Nimeni nu sta in fata altcuiva si daca stau s-ar putea invariabil sa trebuiasca sa se dea la o parte pentru a lasa pe cineva sa treaca prin fata pentru ca trotuarul e prea mic. Distanta e in schimb aceeasi, aproape un metru unii fata de altii daca suntem deja prea multi care asteapta, niciodata mai aproape.

Doar ca atunci cand ploua totul se schimba – desi avem umbrele, preferam sa stam la adapost in statie si atunci distantele dintre noi chiar nu mai conteaza. Ne inghiontim uneori pentru ca nu mai e loc si de oameni, si de umbrele. Ceea ce deranjeaza, dar nimeni nu zice nimic. Invadarea spatiului personal nu mai conteaza prea mult, pentru ca toti stim de ce – ploua!

Cand e frumos insa nu exista nicio scuza care sa explic de ce as vrea sa stau atat de aproape de altcineva. Diferenta fiind ca in Romania, din cate am observat, lumea se departeaza usor, spre deosebire de aici, unde nimeni nu clinteste decat in cazul in care vine autobuzul si se pot departa 🙂

De asemenea in autobuz exista persoane care se aseaza indiferent de cum sta persoana de langa, si persoane care totusi lasa putin spatiu intre, dar trebuie sa-si intinda picioarele pe culoar, unde deja nu mai e loc pentru altii sa treaca. Atunci cand incep sa se elibereze scaunele, oamenii prefera sa stea singuri pe o bancheta, de multe ori la fereastra ca sa-si poata intinde picioarele. Altii stau pe banchetele cele mai din spate, ca sa-si puna picioarele pe scaunele din fata lor si sa toceasca materialul de pe ele, desi evident sunt semne de ‘nu puneti picioarele pe scaun’. Atunci cand cineva chiar sta pe unul din scaunele de ‘picioare’ (cand autobuzele sunt aglomerate), nimeni n-o sa isi intinda piciorul pe scaunul de langa, sa nu para ca sunt ei aia necivilizati.

Oh boy, bus rides are eternally fun.

4 răspunsuri la “Statia de autobuz pe timp de ploaie”

  1. Deci asta e in Marea Britanie, sa inteleg.
    Aici te lupti ca sa te urci, sa iti faci loc. Daca te mai si asezi, invariabil se gaseste cate o baba nebuna sa iti faca scanadalul cu noua generatie.
    Mai bine pe jos 🙂

  2. reactia e oarecum normala. nu pot sa ma simt in largul meu daca cel de langa mine, desi ignorandu-l, ma suspecteaza ca ii citesc ziarul. cand ploua hai ca-l inteleg, se uda celuloza si complexat de look-ul „soaking wet” se-nghesuie in mine. insa pe soare…my personal space is just that: mine!