Ipocrizia se intoarce

…si te musca de fund ca intotdeauna!

Scrisesem acum ceva vreme despre un oarecare portughez cu o personalitate dificila pe care l-am cunoscut inainte sa vin la facultate. Povestea pe scurt e ceva in genul eu-ii-intind-un-deget-el-ia-toata-mana. Nu-mi plac oamenii care abuzeaza, nimanui nu-i plac (sper). Asa erau si multi romani pe care ii stiam. Daca ai cat de cat respect pentru mine (si pentru tine) si zici mersi ca te-am ajutat cu ceva cand ai avut nevoie, nu-mi pune rabdarea prea mult la incercare pentru ca nu are sens. Fac exceptii, nu sunt o scorpie nesimtita si nu ma astept tot timpul la vreo rasplata dar nici n-o sa pic de fraiera.

Analogie cu scoala!

E ca in liceu cand esti ala care stie de nota 10 la lucrare si restul iti cer raspunsurile. Scenariul e in felul urmator: profesorul nu e prost, nu-l lua de prost, nu trebuie sa ai o memorie extraordinara ca sa vezi ca doua lucrari sunt la fel. E prost in momentul in care isi da seama ca sunt la fel si nu face nimic, nu-ti reproseaza faptul ca ai copiat. Aia care isi dadeau seama ca lucrarile sunt la fel si dadeau nota unu pentru copiat erau ‘aia rai’ ca nu ne lasau in pace, adica nu inchideau un ochi si ziceau las’ sa treci si tu acum.

Cand esti ala destept care stie sa faca o lucrare de 10 sau hai, 9, poate mai putin, suficient cat sa fii chior in tara orbilor ai mai multe variante:

  • Faci pe prostul si zici ‘habar n-am’, iti vezi de lucrarea ta si scrii. Daca cineva te intreaba ‘de ce scrii daca zici ca nu stii’ raspunzi ca scrii niste prostii care nu sunt corecte. Ca sa ii convingi de nevinovatia ta, faci pe prostul in continuare si zici ‘sper sa iau un cinci’ ca lucrarile sa vina corectate si tu sa iei zece de fapt, lasandu-i pe ceilalti cu ochii in soare.
  • Ii dai colegului de banca raspunsurile. Mot-a-mot. Poate e genul de profesor caruia nu ii pasa ca lucrarile sunt identice. Ce face colegul cu raspunsurile nu se stie.
  • Spui ca stii, te-ai pregatit, esti toba de carte si nu dai nimanui nimic. In cazul asta toti o sa se roage de tine si o sa te traga de haine (daca stau in spatele tau) si o sa recurga la diverse solutii ca sa le spui. „Hai ma, zi si mie”. Daca zici „nu”, o sa faca ochii aia de caprioara incercand sa te convinga mai departe. Daca te mentii ferm pe pozitii si zici „nu”, esti naspa!

Acum, flotare logica (in stilul lui zoso)

(Pare cel mai bun termen, flotarile sunt exercitiile alea cele mai grele pe care profesorii te pun sa le faci in liceu si pe care nu le mai faci dupa aia pentru ca nu mai ai timp si ti-e lene.)

Alegi varianta #1. Mama si tata ti-au zis acasa sa-ti vezi de treaba ta si sa nu-ti pese de altii ca traim intr-o societate in care cel mai bun castiga. E adevarat, pe bune ca e.

Fiti destepti, ca tara geme de prosti

(Profesorul de geografie al mamei mele din Hasdeu, candva in ’70)

Universal valabil!

E adevarat ca e o competitie de genul ‘may the best win‘ dar esti intr-un colectiv. Uneori e acceptabil, alteori e impardonabil. Iti va atrage o reputatie de persoana neprietenoasa care nu stie sa se poarte cu oamenii. Cei care practica asta rareori lasa garda jos, nestiind unde sa zica ‘stop’. Faci o data, faci de mai multe ori si nu vei fi foarte ‘popular’ cu ceilalti colegi, fie ca sunt de scoala, de munca sau de distractie. Nu incurajez practica „e suficient sa stie ala, hai sa nu mai invatam” pentru ca te prosteste intr-un final.

Alegi varianta #2.

Ii dai colegului de banca raspunsurile. Colegul de banca le da aluia din spate. Ala din spate le da mai departe. Toate lucrarile din clasa arata la fel. Rahat!

Ii dai colegului de banca raspunsurile corecte. Le copiaza cuvant cu cuvant. Amandoi luati zece. Daca profesorului nu ii pasa ca are doua lucrari identice, la sfarsitul anului o sa fiti amandoi egali in ochii lui asta doar daca niciunul nu se remarca. Te simti prost. Nimeni n-o sa faca diferenta intre voi doi, care stie si care a copiat.

Alegi varianta #3

Devii mama tuturor ranitilor si toti o sa te ia de bun, o sa se bazeze pe faptul ca esti usor influentabil si vei face asta pentru ei, eventual daca te mai au la mana cu ceva o sa fie cu atat mai bine. Daca esti tocilarul clasei si crezi ca asa vei fi bagat in seama, ca le dai celorlalti prosti cu ‘statut’ ceea ce vor atunci cand au nevoie mare de acel ‘ceva’ (ca le sufli in momente cruciale sau ca le faci o lucrare), ei bine nu vei fi. Vei fi poate pentru o vreme cel mai destept si ala care se pricepe, singura recunoastere de care beneficiezi.

Sa ne intoarcem la povestea cu portughezul. Struguri sunt acri, tare acri uneori. L-am ajutat, am inteles ca e greu intr-o tara noua, obiceiuri noi desi sincer vorbind locuind la camin nu dai de niciun obicei al britanicilor, de ceai, de politica, de placinte, de naiba stie ce. E ca si cum eu, Marjory Stewart-Baxter vin in Romania si imi iau o garsoniera, decid sa nu ies din ea decat cand imi fac cumparaturile, ma duc la film, in cluburi sau cine stie ce. Nimic nu spune ‘Romania’ sau ‘obicei exclusiv romanesc’ (nu, revizia la apa calda nu exista de dragul argumentului). Pot fi si in Barcelona facand acelasi lucru atata timp cat nu interactionez cu localnici. Pot sa stau in camin in Marea Britanie si sa fiu antisocial, sa nu vorbesc cu nimeni si sa traiesc bine-mersi.

I-am zis ca totul are o limita. Nu vreau sa ies cu el si nu-mi place sa vorbesc despre persoana mea (daca e un obicei al britanicilor care mi se potriveste ca o manusa e faptul ca nu vreau sa vorbesc despre chestii care sunt personale, mai personale decat ce scriu pe blog) si ce fac parintii, ce face mama, ce face tata. I-am zis sa nu insiste si totusi insista. I-am zis ca nu putem sa fim mai mult decat prieteni. Si daca n-as fi fost intr-o relatie tot i-as fi zis pas pentru ca atunci cand ies cu cineva nu semnez un contract invizibil cu maica-sa prin care „declar, pe propria raspundere, ca o sa ma ocup de fiul dumneavoastra si o sa-l ‘cresc’ asa cum l-ati crescut 21 de ani pana acum„. Poate unele femei au instincte mai de mama si suporta barbati care vor sa fie crescuti si ingrijiti, in viziunea mea e un lucru frumos si nobil dar am intins un deget si a luat toata mana. Daca nu ii ziceam ‘stop’ la momentul potrivit as fi cedat si as fi ajuns la punctul #3 de care ziceam.

Ca la scoala, trebuie un fel de echilibru intre a fi egoist si a fi bun cu ceilalti, foarte fin, in cazul de fata a dus la niste tipete si certuri care nu erau necesare. I-am taiat craca de sub picior pentru ca altfel nu avea cum sa invete. Intre timp am fost si am vizitat niste prieteni in Birmingham. Dintre cei din Birmingham il cunoaste doar pe unul din ei si urmeaza urmatoarea conversatie:

I’m sorry I actually deleted your contact from MSN so I wouldn’t feel the urge to say something in the first following days, I’m sure you understand D Anyway, I just wanted to say I’m ok with being friends now if you are, would be a shame not to! So if you’d like to go for a walk sometime or look at shops or whatever really feel free to poke!” (8/11/2007)

„Sure, I’m not in Manchester now but I might when I come back”

„Say hi to Nathan for me”

„If I see him, I will”

„How’s he doing anyway?” (aici il rama in … )

„I reckon he’s better now but his depression still gets the best of him sometimes.”

„I’m sure you’ll be able to make him forget about it”

„Well, I’m not trying to do that really”

Si mi-am adus aminte de ce nu putem fi nici prieteni! Pentru ca atunci cand zic un lucru nu exista subintelesuri ascunse. Nu suport nici oamenii care sugereaza anumite lucruri pe baza unor zvonuri sau a prostiilor care le trec lor prin cap. E ca si cum ar zice cineva „te-am vazut cu zoso ieri la o cafea” si dupa aia ar specula ca e vorba de altceva la mijloc. Daca eu zic ca nu e, ma astept de la oamenii care pretind sa-mi fie prieteni sau pe care eu ii consider prieteni (ca sa evitam confuziile) sa ma creada, restul pot sa creada ce vor.

Mi-am adus aminte si de alt motiv pentru care nu putem fi prieteni. Nu-mi plac emos care cred ca daca isi schimba un status pe MSN/Yahoo doar ca o anumita persoana sa citeasca si sa se simta vinovata o sa impresioneze cu ceva. Cateva zile dupa ce i-am zis sa ‘fuck off’ si sa invete sa aiba grija de persoana lui a avut „There’s nothing worse in life than being forgotten by someone you can’t forget” si dupa aia ” ‘You speak quite good english for a portuguese‘ „, un pic de ego-boost pe care l-a sters dupa 30 de secunde dupa ce am intrat eu, probabil stiind ca e o minciuna de care incearca sa se convinga singur si ca as fi facut misto de asta.

5 răspunsuri la “Ipocrizia se intoarce”

  1. fa-i cunostinta cu Andrew. between the Vogues and the wicked kfc they might get a kick out of it

  2. which reminds me de o intamplare de la master:
    eu nu am lucrat in perioada aia, deci ajungeam des la ore si aveam deci o gramada de informatii pe care altii nu le aveau.. dat fiind faptul ca intelegeam ca majoritatea lucreaza si nu au timp sa vina, mi se parea foarte normal sa ajut cat pot, sa dau info, cursuri, etc, tot ce se putea..
    and what did I get? aflu de la o cunostinta comuna a unei tipe de la master, pe care o ajutasem chiar mai mult decat pe restul, ma frecase la cap cu o mie de telefoane, ii dusesem diverse referate pe care mi le trimisese pe mail cand nu putea sa ajunga, etc etc.. ca „dada, e [adica eu] ok, o tocilara”.. dar pe stilul.. „fraiera aia care ajuta pe toata lumea”
    si da, consider asta o mentalitate romaneasca – dai un deget, iti ia toata mana si se sterge la fund cu ea.. pentru ca nu-i asa, esti un om rau si prost pentru ca ajuti 😐 there must be terribly wrong with you..
    si m-am lecuit, si punct si de la capat, n-am mai ajutat decat pe cine stiam ca apreciaza.

  3. Hehe, cunosc bine scenariul cu statusul la messenger. Sa recurgi la chestii de genul asta si sa te victimizezi, doar, doar omul va veni in genunchi in fata ta si o sa-ti zica cu glas tins “aaa… Imi pare rau ca m-am purtat asa urat cu tine. Te rog sa ma ierti!” mi se pare o tactica de 2 lei, iar pe cel/cea care face asa ceva il consider divortat de bunul simt.

    Culmea e ca nici nu realizeaza ca mai mult scad in ochii celui care ii este adresat mesajul cand fac astfel de lucruri.

    Dar sa nu-nteleaga nimeni gresit. Cand gresesti fata de cineva sau din cauza ta i s-au intamplat lucruri neplacute, e normal si civilizat sa-ti asumi responsabilitatea si sa-ti ceri scuze. Numai ca in cazul de fata lucrurile stau exact pe dos. Hai, gata, am terminat, ca m-am intins destul si mi-e ca nu ma mai opresc.:D

  4. Ahahahaha. Am ras cu lacrimi. Chestia cu statusu e mortala. Gets me every time „sheds a tear”. No really. People like that deserve to get shot in the head or at least in the knee. Tell him the world is full of wankers. It doesn’t need another one.