Twitter în România + internet prin mobil

Că tot vorbeam de Pinterest și alte servicii de genul, mi s-a atras atenția că la Cristi pe blog e o conversație interesantă despre motivele pentru care twitter nu a prins în România.

Două chestii:

  • Unu, am prieteni la Twitter atât în Londra cât și în San Francisco (da, probabil o să citiți). Poate n-o să fie de acord cu unele chestii, dar scuza mea e că nu lucrează fix în departamentul în care vor să recruteze: strategie. Pe de altă parte, Twitter în Londra se folosește de munca mea; au un fel de „ghid” pentru clienții care vor să folosească twitter ca platformă publicitară.
  • Doi, cine n-a citit „Twitter, the startup that wouldn’t die” ar trebui să citească pentru a înțelege când și cum twitter a făcut mișcarea de la hashtag la promoted tweet ca un pic de context.

Pe lângă toate motivele enumerate de Cristi și de Dragoș mai e o chestie oarecum evidentă pe care nimeni nu a menționat-o, nu știu dacă din cauză că e prea evidentă încât se consideră de la sine înțeleasă dar să fim clari: Twitter e o rețea de socializare care beneficiază cel mai mult de accesul la internet prin telefonul mobil. Ai putea să ai twitter prin SMS, dar ca să înțelegi experiența trebuie să fii conectat cam tot timpul. Sigur (și nu mai știu care e ultima cifră) că există oameni care accesează de pe desktop și prin aplicații gen Tweetdeck etc. dar grosul trebuie să fie de pe mobil.

Conform Eurostat, în rândul celor între 16 și 24 de ani (eternul segment, pentru că oricum fiecare companie de pe planeta asta consideră că ei sunt „cheia” către a-și crește cota de piață):

Acces zilnic la rețele de socializare:
Screen Shot 2013-07-28 at 09.59.59Acces zilnic la rețele de socializare prin telefon:

Screen Shot 2013-07-28 at 09.59.51

De ținut minte, cum mi-a trimis un prieten pe mail: „si eu mai uit uneori ca nu toata lumea e online 10+ ore pe zi ca mine. Noroc ca ma mai suna maica-mea din cand in cand si-mi aduce aminte ca abia a invatat sa foloseasca un telefon mobil acum 2 ani si de calculator nici nu se pune problema.”

Tot de ținut minte, UK folosește Twitter în mod super-avansat față de restul europei deja iar cifra e undeva în jur de 10 milioane de utilizatori. Pe lângă faptul că UK e o țară bogată unde lumea își permite abonamente cu date și „piața” e în mare parte Apple iPhone (de la 3G până la 5) plus Samsung Galaxy S4, în UK cifrele sunt și mai mari din cauza populației – 90% dintr-o bază mare e semnificativ versus. 90% dintr-o bază foarte mică (de ex. dacă în România sunt 300,000 cu vârste între 16 și 24, în UK probabil sunt 1,2 milioane).

Ca bonus, pentru cine s-a întrebat vreodată unde sunt cei mai activi utilizatori de Twitter de pe pământ – în Arabia Saudită (urmați de Turcia și Emiratele Arabe). În UK maxim 20% din populație are cont de Twitter. În Arabia Saudită cam 51% (studiu efectuat pe un eșantion de 150,000 de oameni)

Nicusor-Dan

Înapoi la ce zicea Cristi, o chestie interesantă pe care am observat-o lucrând pentru un partid de aici de pe la mine și făcând recenzia conturilor de twitter ale membrilor e faptul că de când nu a câștigat alegerile pentru primărie, Nicușor Dan nu a mai folosit Twitter absolut deloc. Nu e interesant în contextul Twitter, e interesant în contextul „politică” din care tocmai am ieșit. Mă întreb de ce nimeni n-a sesizat sau considerat că ar fi important să continue dacă ar vrea să mai încerce vreodată, mai ales că a avut cei mai activi sau vociferoși suporteri în social media. Mă rog. Eu una aș fi făcut ceva cu ei.

Anyway, cam asta ar fi contribuția mea la conversație. Nu mai știu cum e piața telefoniei mobile din România dar poate cineva care știe mă iluminează și pe mine (sau contrazice, oricare).

Acum ca H&M poate vine in Bucuresti…

Bucurati-va dar nu va bucurati prea mult de faptul ca H&M s-ar putea sa vina si in Bucuresti desi initial policy era sa nu deschida magazine in tarile in care produc… imi place H&M, don’t get me wrong, e ieftin, e bun (uneori daca stii ce alegi) si partea buna e ca e atat de mare incat ai de unde sa alegi.

Ce nu-mi place insa e faptul ca in weekend se transforma in ceea ce se transforma orice alt magazin din oras cand vine cireada de cumparatori. Un mare dezastru. In anii trecuti existau tot felul de povesti despre cum oamenii care se duceau la Portoroz dadeau si ei o fuga pe la festival sa vada ce mai e si de fapt se duceau la H&M sau in alte tari si erau “romanii care plecau cu mainile pline de pungi” din H&M. Cunosc oameni care isi cumpara doar cand pleaca in vacanta si n-am nimic cu ei, de fapt foarte bine, si noi (eu & ai mei) ne cumparam haine de pe unde mergeam cand in Romania preturile erau aberante si ancorate undeva in fictiune. Reducerile erau doar la mizerii si masuri imposibile pe care altii nu le vroiau si nu erau “reduceri”, erau un fel de rochie la 50RON de la 60RON. Mmmmmmmmmmda…sau poate nu.

Problema mea cu H&M este ca produc mult, produc ieftin si produc peste tot, probabil pe undeva angajeaza si copii ca mana de lucru dar ce ma enerveaza mai mult e ca isi distrug propriile haine si arunca si arunca la greu. Poate doar in NY, cine stie. Shop all you want, dar macar nu-l mai laudati ca si cum ar fi cine stie ce mare eveniment:

“During her walks down 35th Street, Ms. Magnus said, it is more common to find destroyed clothing in the H & M trash. On Dec. 7, during an early cold snap, she said, she saw about 20 bags filled with H & M clothing that had been cut up. “Gloves with the fingers cut off,” Ms. Magnus said, reciting the inventory of ruined items. “Warm socks. Cute patent leather Mary Jane school shoes, maybe for fourth graders, with the instep cut up with a scissor. Men’s jackets, slashed across the body and the arms. The puffy fiber fill was coming out in big white cotton balls.” The jackets were tagged $59, $79 and $129.”

Ce ne ocupa tot timpul

Am si eu o parere legata de vorba asta preferata a multora, ca daca traim in Romania asta ne ocupa tot timpul. Manifestarile ei sunt periculoase dar de multe ori cand ma gandesc la Romania am in minte o closca care sta confortabil pe cuib si nu s-ar da jos pentru nimic in lume.

Aici stiu ca imi plac reportajele de stiri si ziarele pentru ca nu am niciodata senzatia ca sunt cu 2-3 zile in urma fata de restul lumii si pentru ca stirile nu se limiteaza la evenimente stupide din satul Cucuietii din Deal, de care nimeni n-a auzit si nimanui nu-i pasa ca e chestie ‘de umplutura’. Chestiile de umplutura aici sunt tot felul de fapte diverse si stiri din alte colturi ale lumii. Cand zic stiri, nu zic de filme de pe youtube cu pisici din alte colturi ale lumii.

Exponatul numarul unu aici la ‘nasoalelor, mai aveti o sansa

despre o femeie care ‘nu ajunsese diva dar nici nu arata ca o papusa gonflabila de la un sex shop de pe magheru (inca):

Cand ajung in tara si ma uit intamplator la televizor nu-mi dau seama ce e in neregula dar brusc imi dau seama ca pe langa cei 10-11 care s-au sinucis sau au fost ucisi in mod grotesc pe undeva prin tara, stirile se opresc de multe ori la ace se intampla in limitele granitei tarii.

Si e pacat; nu zic ca la noi nu exista prostii gen “ce a scris Stephen Fry pe twitter” care nu e stire, dar se pierde in marea de stiri reale. Aud despre Africa de Sud, Coasta de Fildes, despre Tailanda, despre politica externa a Chinei, despre administratia lui Obama, despre romani care imping femei pe sinele de tren in Kent, tot felul de chestii care in Romania s-ar reduce la nu-stiu-ce sat unde tiganii au iesit cu sabiile, alte locuri in care un copil a ars in casa cat parintii ieseau sa isi ia tigari sau tot felul de tampenii care te deprima si te streseaza in acelasi timp.

A ajuns sa fie foarte greu sa iei contact cu ce se intampla in afara tarii si normal ca tot ce e in tara pare sa iti ocupe tot timpul pentru ca ocupa tot timpul alora care se ocupa de redactarea stirilor.

Pe final, un interviu cu Mihai Ghyka care a facut o pauza si s-a intors in mediul local de munca:

In State e un cu totul alt regim de munca decat in Romania. Cum spunea conu’ Alecu Paleologu: nu suntem nici orientali, nici balcanici. Suntem bizantini.

E un mod latin de a privi lucrurile in ansamblul lor, de a te bucura de ele, ca nu pot spune ca erau [colegi care nu vroiau sa stie cum se calcula in mod complicat prima, vroiau doar sa stie suma- n.a.] detasati din punct de vedere material. Dar nu asta era motivatia. Nu pentru acea prima anuala isi dadusera ei toata energia si toata inteligenta.

Cred ca motivatia pur financiara nu e atat de prezenta in Romania. Exista in schimb, intr-un mod foarte interesant, dorinta de a epata, care a a fost prezenta dintotdeauna la romani. Radu Rosetti povesteste ca, la inceputul secolului 19, trasurile pe care le vedeai la Bucuresti rar le vedeai si la Viena. Boierii vroiau sa-si cumpere neaparat trasurile cele mai. Ceea ce se intampla si astazi, cu alte trasuri. Asta a tinut intotdeauna de spiritul romanesc.

So, nu va mai ocupati timpul cu tampenii.

Treburi #1

Daca ti-a placut la scoala, o sa-ti placa si mai mult la munca, nu? Nu neaparat in sensul ca nu mi-a placut niciodata la scoala, in teorie nici acum cand am facut ce mi-a placut. N-am dezamagit pe nimeni, de fapt am luat note mari si tot felul de distinctii si aiureli in proiecte, dar niciodata nu m-am straduit foarte tare. Invatatul l-am facut de una singura si cred ca privilegiul a fost doar in a avea acces la resurse in termeni de carti pe care nu le-as cumpara niciodata dar mi-a parut bine sa le citesc. Seth Godin, ma uit la tine.

Al doilea privilegiu a fost sa ti se ceara lucruri, o gramada de lucruri care sa te duca pe carari nebanuite, pentru mine facultatea fiind un fel de Wilson pt. House, going down unbeaten paths si revelatia o am tot de una singura pana la urma. La munca imi place. E chiar lejer, poate pentru ca in facultate m-am stresat mai mult decat trebuia.

Pe masura ce citesti si citesti constant gasesti aceleasi idei si esenta nu este sa te duci la scoala sa copiezi din wikipedia (care inca se practica) sau de la altii, nici sa spui ceva ce altcineva a spus dar in cuvintele tale. Nu e treaba ta nici sa descoperi apa calda sau sa reinventezi roata si sa anunti pe toata lumea ca ai facut-o, tu si numai tu, ci doar sa intelegi si sa accepti ca exista limitari de tot felul, ca o sa se rada de tine daca spui o prostie (dar s-o spui cu convingere) si tot ce-ti ramane e sa lucrezi cu limitarile astea sau eventual sa le redefinesti;

Intr-o zi o sa te arzi la caloriferul din baie si o sa ai o revelatie pentru un client sau o campanie si totul va fi foarte clar…cel putin pana data viitoare cand trebuie sa te descurci si nu mai merge cu revelatia salvatoare.

Cel mai bun lucru la care m-as putea gandi acum e ca daca as fi in Romania nu m-ar angaja nimeni pentru ca as uri o gramada de jurnalisti care probabil au invatat sa scrie dar n-au invatat sa gandeasca, as uri o gramada de prosti si respectiv proaste care imi trimit mail-uri fara nici un fel de etica, de parca pe mine ma intereseaza sistemul audio de la mall-ul din Cotroceni si promotia lor. Dunno where they got the idea from, dar aparent pentru ca ai o adresa pe blog sau ai primit un forward de la cineva ai picat de fraier. Cineva mi-a zis ca verisorul meu le-a dat adresa mea de mail, ca au auzit prin filme ca scuza cu fratele sau sora functioneaza ca sa afli o chestie in plus dar au atipit la faza in care ala caruia ii trimiti mail nu are frati sau surori de aceeasi varsta si cu atat mai putin verisori. De fapt, ai mei au fost singuri la parinti.

Nu ma intereseaza nici jurnaliste de la Capital care imi trimit mail-uri sa fac eu cercetarea pentru ele, confundand ‘mai multe informatii’ cu ‘actuala sursa de informatii’. Prima data pici de fraier, data viitoare daca cititi articole despre business in Marea Britanie in ziar la cafeaua de dimineata si ceva nu pare in regula eu o sa rad in barba.

Last but not least, n-as avea un job in Romania pentru ca nu-mi plac amabilitatile cu persoane care nu ma intereseaza. Pentru ca Romania e ca un mare sat, are si bocitoare, si carcotasi, si poiana si Balosi si de toate celelalte. Aici cel putin suntem mai multi si chiar daca nu-ti place de X, nu trebuie sa ii acepti invitatia la conferinta numarul 121402 despre social media sau sa te bati in cine are mai multi followeri. Cascavalul e mare si toata lumea are felia lui. Daca nu-ti ajunge cascavalul comun, iti inventezi propriul cascaval, cum ar veni.

So, in alta ordine de idei, cred ca daca mai primesc mesaje de PR aiuristice de la diversi  fara preambul sau avertisment o sa cumpar termeni cu numele vostru si alte cuvinte cheie (ca tot am reducere) si va fac un cadou si o favoare in acelasi timp 😀