Ce ne ocupa tot timpul

Am si eu o parere legata de vorba asta preferata a multora, ca daca traim in Romania asta ne ocupa tot timpul. Manifestarile ei sunt periculoase dar de multe ori cand ma gandesc la Romania am in minte o closca care sta confortabil pe cuib si nu s-ar da jos pentru nimic in lume.

Aici stiu ca imi plac reportajele de stiri si ziarele pentru ca nu am niciodata senzatia ca sunt cu 2-3 zile in urma fata de restul lumii si pentru ca stirile nu se limiteaza la evenimente stupide din satul Cucuietii din Deal, de care nimeni n-a auzit si nimanui nu-i pasa ca e chestie ‘de umplutura’. Chestiile de umplutura aici sunt tot felul de fapte diverse si stiri din alte colturi ale lumii. Cand zic stiri, nu zic de filme de pe youtube cu pisici din alte colturi ale lumii.

Exponatul numarul unu aici la ‘nasoalelor, mai aveti o sansa

despre o femeie care ‘nu ajunsese diva dar nici nu arata ca o papusa gonflabila de la un sex shop de pe magheru (inca):

Cand ajung in tara si ma uit intamplator la televizor nu-mi dau seama ce e in neregula dar brusc imi dau seama ca pe langa cei 10-11 care s-au sinucis sau au fost ucisi in mod grotesc pe undeva prin tara, stirile se opresc de multe ori la ace se intampla in limitele granitei tarii.

Si e pacat; nu zic ca la noi nu exista prostii gen „ce a scris Stephen Fry pe twitter” care nu e stire, dar se pierde in marea de stiri reale. Aud despre Africa de Sud, Coasta de Fildes, despre Tailanda, despre politica externa a Chinei, despre administratia lui Obama, despre romani care imping femei pe sinele de tren in Kent, tot felul de chestii care in Romania s-ar reduce la nu-stiu-ce sat unde tiganii au iesit cu sabiile, alte locuri in care un copil a ars in casa cat parintii ieseau sa isi ia tigari sau tot felul de tampenii care te deprima si te streseaza in acelasi timp.

A ajuns sa fie foarte greu sa iei contact cu ce se intampla in afara tarii si normal ca tot ce e in tara pare sa iti ocupe tot timpul pentru ca ocupa tot timpul alora care se ocupa de redactarea stirilor.

Pe final, un interviu cu Mihai Ghyka care a facut o pauza si s-a intors in mediul local de munca:

In State e un cu totul alt regim de munca decat in Romania. Cum spunea conu’ Alecu Paleologu: nu suntem nici orientali, nici balcanici. Suntem bizantini.

E un mod latin de a privi lucrurile in ansamblul lor, de a te bucura de ele, ca nu pot spune ca erau [colegi care nu vroiau sa stie cum se calcula in mod complicat prima, vroiau doar sa stie suma- n.a.] detasati din punct de vedere material. Dar nu asta era motivatia. Nu pentru acea prima anuala isi dadusera ei toata energia si toata inteligenta.

Cred ca motivatia pur financiara nu e atat de prezenta in Romania. Exista in schimb, intr-un mod foarte interesant, dorinta de a epata, care a a fost prezenta dintotdeauna la romani. Radu Rosetti povesteste ca, la inceputul secolului 19, trasurile pe care le vedeai la Bucuresti rar le vedeai si la Viena. Boierii vroiau sa-si cumpere neaparat trasurile cele mai. Ceea ce se intampla si astazi, cu alte trasuri. Asta a tinut intotdeauna de spiritul romanesc.

So, nu va mai ocupati timpul cu tampenii.