cruzimea mea nu cunoaște limite

Am descoperit o cafenea micuță deschisă în apropierea biroului meu care face cupcakes toată ziua și bineînțeles după ce am mâncat câteva și am uitat să le fac o poză măcar de dragul artei, am reușit să stau jos și să mă bucur de un mic cupcake cu vanilie și nucă de cocos (pentru cine mă cunoaște, asta e o abatere serioasă de la normă – ciocolată).

Și pentru ca nu vreau să scriu o chestie doar de genul „ce e la mine în farfurie” sau „ce-am mâncat azi”, e mare lucru că sâmbăta la ora 3 într-o zonă de altfel efectiv pustie în afara orelor de lucru din timpul săptămânii era plin de lume și aveau comenzi de cupcakes în mod continuu. E interesant pentru că nu sunt ieftine (£2.50 una la pachet si £3 pentru înăuntru) dar cred că lumea începe să își mai revină din veșnica depresie pe care ziarele o tot țin în viață.

Lucrurile nu sunt așa de rele cum par.