Aiurea. Ei se fac că lucrează, doar-doar să nu fie daţi afară. Probabil nici n-ar înţelege de ce (unii din ei)
That’s what happens to many young people in recessions. You take a job, any job. You stick it out for a few years. By then you are in your late twenties, with a mediocre CV. Younger people with pristine CVs who graduated during the recovery overtake you. Soon you have a pram at the door. So you never jump to the career you wanted. More than most people’s, your life becomes a compromise. This is particularly true in immobile societies such as France, where your first proper job often determines your career.
Comentarii
6 răspunsuri la „GfK se amăgesc”
come on, la vârsta aia ai crezi că tot ce zboară se mănâncă. stai să ajungă la 35, să treneze pe acelaşi post să vezi atunci tristeţe.
GfK traieste in alta lume, sunt sigur de asta. Sunt 2-3% din angajati carora le pasa ca locul lor de munca sa fie performant iar restul sunt fericiti ca au un job sau un loc caldut unde sa mearga dimineata si de la care sa revina seara.
Eu am schimbat 4 angajatori in 6 ani de cand am intrat pe piata muncii, loialitatea a fost pe ultimul loc cand a venit vorba de avansare pe pozitii superioare sau bani mai multi. Prostut e ala care s-a angajat pe 800 de lei si dupa 6 ani castiga 1500 la acelasi angajator (si asta daca a avut noroc). Seize the oppportunity baby!
Eu zic că GfK au dreptate. Iar ce spui tu, Cabo, nu susține faptul că tinerii nu ar fi loiali ci realitatea că majoritatea firmelor nu dau 2 lei pe loialitatea angajaților medii. Eu cred că angajatul român (ori de aiurea) este loial atâta vreme cât interesele îi sunt respectate.
Bine… mai grav e că avem și cele 88 de procente de infideli. Asta îmi pare deplasat. :))
intr-un fel vine si din crezul ca tot ce zboara se mananca de pe la vremea aia si e totul lapte si miere dar cred ca acum a fost exacerbat fenomenul („doamne-ajuta, mi-au dat de lucru cand atatia sunt someri in jurul meu” – un fel de saru’ mana sefule, sa fii cinstit)
Firmele oricum au un anume turnover in plan, sunt obisnuiti cu fluctuatii si de-a lungul timpului fluctuatiile devin doar o statistica, de unde si indiferenta fata de cei care vin sau pleaca si descopera ca de fapt fiecare alt loc de munca e la fel. O sa revin pe tema asta 🙂
Or fi cateva %, dar sigur nu 12%. De fapt as fi surprins ca cifra sa fie mai mare de 10% pana si in Londra. Asa cum ai zis, „loialitatea” provine in cele mai multe cazuri de la castigurile oferite de locul de munca, nimic mai complicat – fie materiale, alte beneficii (de ex asigurari, pensie etc), cat iti ia sa ajungi la munca in fiecare zi, daca iti place de cineva (sau la polul opus daca ai vreun fost / vreo fosta acolo…), samd.
Multi ajung sa se identifice cu locul de munca din diverse motive de genul acolo devin cineva si sunt utili, sunt integrati intr-un grup, sunt cineva. In plus nu in toate meseriile e asa o mobilitate ca in comunicare. Asa ca nu mi se pare o cifra mare, dimpotriva.