nunta regală și fericirea la nivel personal

Mă enervează tare mult oamenii care au o problemă cu nunta regală și țin să menționeze asta în fiecare conversație. Nu știu dacă își dau seama că suna ca niște cârcotași nesuferiți care nu pot să se bucure pentru alții, chiar fără nicio legătură cu ei.
Mie îmi place evenimentul în sine, nu îmi place tratamentul pe care îl primește în mass media. Mă enervează un pic dar o să zic treacă de la mine pentru că dacă mă gândesc în perspectivă, e o chestie rară care se întâmplă o dată la câteva decenii. Să fie fericiți! Nu văd unde e problema. Nu apare un succesor la tron care să se însoare în fiecare zi și mă bucur cu plecăciune că n-am văzut nunți cretine în direct cu „vedete” ca Monica și Iri. Nu mi-au poluat niciodată televizorul cu așa ceva și pentru asta sunt foarte recunoscătoare. Revistele și alte emisiuni n-au decât să polueze pe modelul reality show-ului american dar asta e cu totul altă discuție.

Îmi place evenimentul pentru că lumea cu totul (nu doar Marea Britanie) are nevoie de optimism. Avem nevoie de ceva care să ne bucure, ceva care să ne facă fericiți by proxy cum se zice, iar vedetele de carton nu sunt un motiv suficient de bun pentru că toate sunt trecătoare. Nunta prințului cu Kate a dat naștere la zeci de mii de petreceri în stradă (planificate sau nu), la rezervări de hoteluri, la entuziasm molipsitor sau nu în State, la bilete de avion și de tren către Londra, a pus în mișcare multe lucruri care altfel ar fi fost ignorate sau abandonate complet. Inclusiv economia, vai de ea. Cine se trezește să își cumpere o bentiță cu steagul în fiecare zi?! Dar în ziua nunții? Eh…3 lire, acolo.

Nunțile sunt prilej de bucurie oricum, dacă nu superstiție în România unde se crede că cine vede o mireasă în ziua nunții are noroc sau ceva în genul…sunt prilej de bucurie  cu atât mai mare atunci când mirele și mireasa se potrivesc de minune, sunt făcuți unul pentru altul, ea a așteptat mult și bine sau bonus, e o nuntă regală ca acum. Fascinația cu prinți și prințese e nelimitată – am fost condiționați să ne placă poveștile, basmele, finalurile fericite și nunta asta nu e neapărat despre viitoarea prințesă, ci despre cum dăm liber imaginației în privința propriului nostru final fericit. Eu una sunt fericită să beau primul Pimms când începe evenimentul și când încep trompetele să zic că am ajuns la gin dar nu cred că aș rezista 🙂

Da, e adevărat că multe tipe (eu inclusiv) visează la rochii scumpe, trene cât ziua de lungi, tiare și alte nebunii dar când ajungem să ne căsătorim noi înșine ne dăm seama că de fapt fericirea constă nu în câți bani ai reușit să economisești atunci când nu ți-ai cumpărat Louboutins, ci o pereche de 3 ori mai ieftină – constă în cât de mult te apropii de finalul ăla fericit și nunta din imaginație cu bugetul pe care îl ai.

Poate e amuzant că totul e un clișeu despre cum în ziua nunții ești prințesă pentru o zi, dar e adevărat – ideea creativă lipsește. Știm de ce e plăcut să te simți ca o prințesă (chiar și atunci când nu speli vasele pentru o seară) dar puțini iau în considerare de ce e important și plăcut. Nu avem nevoie de reclame care să  „vândă” ideea de plăcere. Avem un gând. Ce facem cu el?