despre absolvire, licenta si par

Stiu ca e o combinatie ciudata de titluri dar toate au o logica a lor;

Anul trecut, acum multa vreme ma apucam de primul plan pentru lucrarea de licenta. Toata lumea ma intreaba cum a fost, cat a durat, de ce, cum, motiv pentru care exista si un mic ghid de licenta aici, scris din perspectiva mea proprie si personala. Poate nu se aplica la toata lumea si poate unii o sa se intrebe ‘de ce l-as folosi?’ dar raspunsul meu ar fi pentru ca e mai bine sa nu ai dureri de cap si sa iti amani viata sociala pentru o bucata mare de cercetare. Si pentru ca e o lucrare mare si importanta, lasatul ei in voia sortii nu iese niciodata OK. Always make time for booze, ar zice unii 🙂

Licenta mea a fost despre ghd, placi de indreptat parul; placi cu pret destul de ridicat daca e sa consideram alternativele Remington, Revlon, Vidal Sassoon + altii. Cu valori cuprinse intre £100 si £150, nu multi isi permit o astfel de placa si felurile in care ai putea vinde o placa ceramica unei audiente preponderent feminine devin limitate. Discutia continua trebuie sa fie legata de par si de identitatea femeii; de aici posibilitatile sunt nelimitate, dar in mare parte pornesc de la aceeasi premiza: parul unei femei este cea mai importanta arma a ei, pe langa tot felul de intelesuri si subintelesuri culturale (cum ar fi faptul ca parul afro-americanilor e o cu totul alta poveste).

Evident ca ritualul ingrijirii parului se leaga de alte ritualuri de ingrijire personala: cata atentie acorzi imaginii versus cat esti dispusa sa cheltui (ca femeie). Intamplator am avut de cercetat subiectul si in afara licentei deci nu pot sa vorbesc despre el prea mult dar sunt cateva categorii de femei care ies in evidenta – si variatiuni pe una din teme dupa aia:

• cele care considera ca obiectele de ingrijire personala n-ar trebui sa coste mult, ca totul tine de cat de des te ingrijesti; demachiantul Farmec e la fel de bun ca demachiantul Guinot. In cele mai multe cazuri au fost norocoase si au mostenit genetic un ten usor de intretinut;
• cele care investesc, si investesc la greu in tot ce inseamna frumusete: nu neaparat pentru ca s-ar machia excesiv (a se citi pitzipoance), ci pentru ca stiu ca nimic bun nu e gratis. Demachiantul L’Oréal e ieftin pentru ca e produs in masa, deci nu are aceleasi ingrediente atent alese si testate ca cel Chanel.
• cele care au o perspectiva mai rationala: merita investit doar in ‘ce se vede’. Pe acelasi principiu ca cei care cumpara cea mai ieftina hartie igienica; atata timp cat nu stie/vede nimeni, nu merita efortul. Evident, pana atingi o coarda sensibila: de exemplu ai o petrecere acasa si ti-e frica ca lumea o sa creada ca esti chitros; sau daca alegi sa ignori o crema pentru picioare („stau in ghete tot timpul”). Sunt de obicei cele care reactioneaza la appeal-ul emotional – cel mai bun exemplu e o reclama Always de acum cativa ani buni: „Inca mai folosesti vata?” Spune tot;

Trecand peste asta, partea de cercetare a descoperit faptul ca toata lumea viseaza la acel stil care nu s-a inventat inca; si ca pana undeva la 25-26 de ani, mereu cauti produse care sa iti redea aceeasi coafura ‘de salon’, evident uitand faptul ca in salon te tunde si coafeaza o persoana care stie ce face si care ar putea sa petreaca cu placere 30-40 minute doar uscandu-ti parul cu peria si foehnul. Lux pe care nu toti ni-l permitem acasa, in special dimineata cand apasam pe ‘snooze’ de 6-7 ori si ne dam seama ca am intarziat. Par? PAR? Cine mai are timp de par? Daca s-ar putea sa arate fabulos fara mare efort, ar fi grozav.

Statistic s-a dovedit ca la 31 de ani femeile ating un ‘varf’ al frumusetii personale. De-aia si Angelina Jolie inca ‘has it’  la 35, dar daca ne uitam inapoi acum 4 ani (circa 2005-2006 cand avea 31, e fix perioada in care a filmat Mr & Mrs Smith) devine ceva mai clar la ce se refera articolul. Pana atunci deja termini faza de ‘experimentat’, inclusiv cu parul si cu machiajul. Stii ce iti vine, ce e bun, ce nu e, la ce ai face compromisuri (dpdv pret/calitate) si ce nu.

Cu asta in minte, am scris tot ce am scris si am publicat inainte sa am rezultatele. Nu stiam daca o sa iau 40% sau 100% atunci cand am dat publish pe scribd, dar am dat si acum fara parere de rau, am aflat ca am luat cam 91% in lucrare. Evident ma bucura, dar niciodata nu ma bucura atat de mult incat satisfactia ca inca am aflat ceva sau am invatat ceva nou scriind despre asta. Walk in stupid every day.

Si pentru ca tot am vorbit de par, ar fi aiurea sa nu practic ceea ce tot recomand, apropo de experimentat, tuns si descoperit produse care pur si simplu merg:

1. L’Oreal Expert Absolut Repair

Nu stiu de ce atunci cand m-am gandit ca a da £16 pe o sticla de 1500ml de sampon mi s-a parut mult, dar dupa aia mi-am dat seama ca daca mi-as lua 6 sticle de 250ml de Dove (cam £3 fiecare) as plati fix £18. Psihologic vorbind, £16 parea ‘mult’ dar de fapt folosesc mai putin decat as folosi „samponul obisnuit”, cu efect, si stiu ca o sa mai dureze pana se goleste sticla. Samponul e singurul care a reusit sa se apropie de ce vroiam eu ca parul meu sa arate: moale si in acelasi timp rezistent, sa nu ma trezesc ca raman cu ele in peria de par. Singura sugestie apropo de spalat pe cap e ca ar fi recomandabil un pieptene cu dinti rari pentru a descalci parul in timpul dusului;

2. Tigi Small Talk

Se aplica pe parul umed si miroase absolut fantastic; daca as putea sa-l mananc, l-as manca. E cam £7 o sticluta si se aplica mai putin de o moneda de 1 leu de fiecare data. Teoretic e un fel de 3-in-1  si se poate folosi pe post de gel/fixativ/orice altceva, fara mirosul si textura rezultata din urma lor. In Manchester ploua 364 de zile pe an; macar si dupa ce se uda iar se poate face ceva cu el, spre deosebire de alte produse. Win.

3. Pieptene/Perie

Daca parul INCA e incurcat dupa samponul de mai sus, o sa imi fac usor cruce si o sa il mai descurc o data inainte sa il usuc; peria in schimb e o chestie care e mult prea importanta sa fie ignorata; periile din nylon sunt inamicul nr. 1, cu exceptia cazurilor de par cu fir gros. Atunci da; in rest, ar trebui sa fie o combinatie de nylon cu boar bristles – da, par de mistret. Sau doar peri de mistret pentru par extra fin. Al meu e undeva la mijloc si am o perie Mason Pearson; pare mult, dar peria aia face minuni atunci cand iti dai seama cum trebuie folosita. O combinatie de cum iti usuci parul (prosop intai, de sus in jos, etc.) si cat il perii. Cu siguranta nu o data la 30 de minute.

Si uite asa, dupa vreun an de cercetat intr-ale parului, am plecat iluminata si cu ceva mai multe cunostiinte despre propriul par in relatie cu lumea 🙂