Cred ca in mintea mea deja am scris prea mult despre licenta sau am povestit deja prea multor oameni, ca atunci cand toata lumea te intreaba si pierzi sirul persoanelor care stiu si ajungi sa repeti aceeasi poveste. Si pe masura ce o povestesti, nu mai devine amuzanta – sau in cazul meu nu mai suna convingatoare. Cui i-ar placea sa repete un pitch de 10-20 de ori intr-o zi? Da? Nimanui!
Licenta am terminat-o si pe scurt mi-a luat cam un an si un pic inca din faza ei incipienta. Nu cred ca am scris sau cercetat atat cat ar fi trebuit sa cercetez in mod oficial (n+1 ore de lucru individual pe zi), dar in acelasi timp am inceput cautarile cand aveam vreo 16 ani si brusc mi se pare ca am pierdut timpul (cumva). Toti anii aia as fi putut sa scriu nspe licente si nu mi-a zis nimeni asta?
Multa vreme nu m-a ajutat faptul ca toata lumea se gandea „of…licenta…mi-am amanat-o pentru la anul!” si eu de fapt nici nu stiam definitia cuvantului, respectiv nu stiam nici macar cum arata un curs de facultate pana cand m-am lamurit singura ca e ca la scoala, dar ca nimanui nu-i pasa cate absente nemotivate ai si in plus, parintii nu afla! Si ca tabla a fost inlocuita cu powerpoint, in mare.
Totul s-a terminat intr-o joi dimineata, cand cu doua seri inainte avusesem o sclipire de geniu si am rescris tot ultimul capitol intr-o frenezie, dupa care printr-o ironie a sortii am auzit ca Breakage o sa puna in Manchester si bineinteles hop si eu la mr. dijital soundboi pana candva pe la ora 5 dimineata cand am adormit doar ca sa ma trezesc cu o febra musculara cat ziua de mare si cu fondul de ten inca pe fata. O parte din mine tipa (inlauntru) „ce bineeeeeeeeeeee” si cealalta „auuuuuuuuuuu”, acapella cu aia care spunea „fond de ten PE FATAAAAAAAAA”. De acasa tot primeam mesaje cu ‘ai terminat?’ cand eu ma chinuiam sa ma trezesc si sa rationalizez de ce atunci cand nu dorm sunt obosita si cand dorm mult tot sunt obosita 😀
Monstrul gata, l-am dus la facultate ca sa il scot la imprimanta, mi-a mai luat inca o jumatate de ora sa corectez pagini aliniate prost si titluri in josul paginii care se continuau pe urmatoarea pagina…si au iesit 104 pagini, doua exemplare (2×52), 5p fiecare si 25p fiecare color. Un mirific £8 ca sa printez si inca £15 ca sa dau la legat ambele copii. FOR WHAT? Va zic eu, pentru o cafea, un suc de portocale si croissante luni dimineata la ora 10:
Croissante motivationale. Daca stiam de la inceput, lucram mai cu spor!
Comentarii
6 răspunsuri la „Cuvantul cu ‘L’”
Felicitari!
Dar ce este „ghd”?
da, chiar 😀
Când mai exact te-ai apucat de facultate?
Parcă m-ai ieri scriai de terminat liceul, că vrei să pleci în UK și nu te lasă maicătă și colac peste pupăză probleme cu bunicăta. 🙂
Felicitări! Mai ştiu pe cineva care sapă pentru licenţă. Fiu-meu, la vară. Doar că partea nasoală de-abia începe: vânarea unei slujbe! Baftă!
Oo, pai felicitari si spor la treaba…o sa ii ia ceva dar merita, chiar daca nu pentru profesori sau institutii, depinde de la caz la caz, dar macar pentru placerea pura, proprie si personala 🙂
congrats! treaba cu licenta e un exercitiu interesant, si eu la master pana sa predau lucrarea de disertatie am refacut-o de cateva ori bune pentru ca tot gaseam noi surse si info si de cateva ori m-am trezit sa schimb dupa ce visasem cu totul si cu totul alta abordare (se numea „Rolul umorului in cadrul organizatiei”). Si acum daca ma mai gandesc mult ma apuc sa modific 🙂