Am o serie de idei despre care tot vreau sa scriu si care n-au neaparat legatura cu publicitatea, scoala sau ce-mi place si ma intereseaza pe mine, desi pana la un anumit punct mi se par fascinante iar eu sunt o persoana foarte trista. De ce?
Pai, de exemplu bancile. Bancile, bancutele si locurile publice de asteptare sunt the devil incarnate. Nu exista rau mai mare decat asteptatul in afara de asteptatul in locuri inconfortabile.
Sunt bune atunci cand chiar vrei sa stai jos in loc sa stai in picioare dar nu mai sunt bune daca ai depasit limita de 5-10 minute sau pana te foiesti prima data.
Luand ‘banca’ drept obiect izolat de orice altceva, o bancuta enervanta si ingusta spune un lucru, nicio bancuta prin preajma spune cu totul altceva si nu doar asa, din intamplare. Mai departe, sa ne enervam pe viata:
In Paris in miezul zilei vara trecuta cand statia de metrou era singurul lucru racoros in care puteai sta. Metroul tocmai a trecut si se umpluse de turisti (nu eram chiar la periferie) si au ramas doar doua bancute mici si meschine in urma. Sute de turisti, localnici, diversi si doar 2 locuri de stat jos pe care incap maxim 4 oameni sau 8 daca punem si statul in bratele altcuiva.
Luvrul in sine, sau mai degraba gradina nesfarsita:
Nu se vede nicio banca, doar o cafenea stupid de scumpa (doar e in fata Luvrului, nu oriunde) si oameni intinsi pe iarba. Caldura te omora la ora aia asa ca nu e multa lume dar in fata piramidei era concentrata toata populatia turistica a orasului. Faptul ca nu exista bancute denota o atitudine fata de cladirea langa care te afli: doar n-ai venit la Luvru sa stai jos, nu? Nu? Si in al doilea rand daca ar fi sa stai jos, cum ar arata daca toata lumea s-ar decide sa se aseze? Pe de o parte mesajul e foarte clar, aici nu pierzi timpul, ci vizitezi; pe de alta parte, pentru Dumnezeu. E LUVRUL, nu e parc. Aici ai venit sa te plimbi.
Revenit in Manchester, pe Wilmslow Road spre Oxford Road, cea mai aglomerata ruta de autobuze din Europa, in apropiere de Langley Road unde intr-o zi normala vreo 200 de studenti se imbulzesc sa se urce in autobuze. Singurele bancute in peisaj sunt niste bucati de plastic galbene, de 50x20cm cu separatoare intre ele. Poti sa vrei sa stai jos, dar mai bine te sprijini sau aluneci de pe scaun.
As da un exemplu din Bucuresti dar singurul la care ma pot gandi momentan e Cismigiu. Banci lungi care sunt de fapt locuri individuale, separate de brate de fier forjat.
Si tot asa, pot sa ma plim prin orice oras si orice statie de autobuz si toate bancile sau locurile publice de stat jos sunt foarte clar delimitate si trimit doua tipuri mari de mesaje.
- Aici nu avem loc de stat jos pentru ca la noi nu trebuie sa astepti (autobuzele circula o data la 2-3 minute)
- Aici te bucuri ca avem ceva pe care sa stai cand ar putea sa nu fie nimic;
Si nu in ultimul rand, adevarata explicatie in spatele multor banci si bancute user-unfriendly vine ca rezultat al planificarii urbane atente: nicio banca nu va fi suficient de lunga sau lata cat sa stai confortabil pentru ca altfel dorm aurolacii si cersetorii pe ele.
In alte cuvinte, cand facem locuri care sa te ajute pe tine, le facem cu altcineva in gand. Nu-i de mirare ca produsul finit aproape ca nu mai ajuta pe nimeni.
Comentarii
2 răspunsuri la „Banci si scaune”
poate la ei nu sunt banci,dar la mine in cartier au pus astia banci pe aproape tot bulevardul(stau in bucurestii noi)…probabil pentru pensionarii care dupa 10 metrii fac pauza de o ora pentru as reveni:)
Da ai dreptate da nu te lua te rog de bancile comuniste din Cismigiu ca sunt mult mai bune decat ar putea gandi cineva in Romania actuala ca s-ar putea construi 😉 :D. Nu le da la astia idei ca cine stie poate sa incapataneaza unu si face banci cu juma’ din bugetu’ tarii. Mai are importanta daca or sa fie acceptabile :D. Si nu vorbesc balarii, ca ale Piedone „fara kilograme” aici in sectoru’ 4 a impanzit cu ursuleti si trasuri fanteziste sculptate in boscheti; pa Vacaresti a bagat instalatie ca de brad(rosii sa fi fost si erai in Micu’ Amsterdam) sa sprijine prostitutia ca tot e pa cale de adoptare(doar e criza si tre sa facem rost de bani si sexu’ e un viciu pan la urma nu =)) ).