Cautam entuziasm

Cred ca azi e cea mai ciudata zi din ultimele cateva luni; am primit un mesaj de la o cunostiinta care vrea sa se angajeze in publicitate si nu stie ce si cum si in acelasi timp m-am apucat sa citesc blogul unui amic de pe la facultate plecat in Australia trei luni intr-un internship la JWT.

Baiatul era plin de entuziasm cand s-a dus acolo si pe drum desi a avut ceva probleme cu apartamentul in care era cazat – mai bine zis a dat de o celula cand s-a vazut in Australia dar a reusit sa scape cu ajutorul unui mesaj de pe Facebook. Which is surprising, dar Facebook se dovedeste a fi si util din cand in cand. Nu o sa ii reproduc insemnarile de pe blog si nu o sa il fac public aici pentru ca sunt sigura ca nu ar vrea (desi el l-a pus online) dar daca as face o schema cu entuziasm over days spent in Australia, cade brusc de la 100% la undeva sub 0% daca se poate. O sa il citez pe scurt:

„Four days in and it begins…the excitement fades…the newbie employee awe of the more senior stage fades…the jumping out of bed when the alarm goes, fresh and well rested, looking forward to a new day at an exciting job fades…and reality sets in. Firstly no-one notices or cares if you’re early because…they’re not there yet!”

Mai departe sunt niste cuvinte nepotrivite pentru ochi mai delicati (as zice urechi dar na..) si o gramada de insemnari despre clientul X care face asta, clientul Y care face ailalta si probabil nimeni care sa-i spuna ca daca semnezi un NDA nu prea ai voie sa zici despre asta. Sau despre faptul ca te-ai uitat la Top Gear cand nu era nimeni in lobby. Sunt chestiile pe care le facem dar despre care nu spunem. Cand le facem…for us to know and others to find out!

Dupa toate astea povestile se cam repeta. Zi plictisitoare, zi plictisitoare cu o intalnire interesanta, zi plictisitoare, zi OK, zi plictisitoare, mancat fish & chips, zi plictisitoare cu doua evenimente mai deosebite, zi in care intarzii, zi in care imi uit acasa cardul, tralala. Shit gets boring after a while. O sa las asta pentru alta data dar oricum, enumera ceva intamplare in care i se ofera (ca intern) sansa once in a lifetime sa vada cum se face postproductia la un print. El, foarte sarcastic, se indoieste ca ar fi once in a lifetime pentru ca a mai facut asta o data dar tanti care l-a anuntat il credea naiv – ca multi din publicitate care se lauda ca ar fi ‘buni cu oamenii’ dar au probleme grave in a-i citi pe altii. Eu i-as fi zis once in a lifetime pentru ca o data ce ai vazut cum se face, te vei plictisi atat de tare incat nu te mai intorci niciodata. Sau te intorci pentru cafea gratuita. Depinde. Sau poate chiar iti place uneori. N-ai altceva mai bun de facut. Nu se stie!

Esentialul este ca multi fug de publicitate mai nou de parca ar fi ciuma bubonica. Poate e selectia naturala sau doar un trend – mai interesant sa faci digital, mai nerdy dar profitabil cu SEO si SEM si toate cele (din punctul meu de vedere, cine se pricepe e fff talentat dar nu il inteleg. Sincer!) dar nu prea am mai vazut multi interesati de publicitate. Pe unul ori l-au pierdut de tot ori l-au transformat intr-un nou cinic.

Sau in cele 4 tipologii din agentiile de publicitate – average good guy, smug f**k, typical bad guy si unintentional bad guy, smug f***s sunt cei mai rai. Extraordinar de draguti si amabili dar o sa-ti jumuleasca si pielea daca nu e reciproca treaba sau nu le acorzi suficienta atentie cand ei ti-au dat o mana de ajutor pe stilul friends with benefits. Cel mai minunat e cand ii bagi in seama, dar nu-i bagi in seama.

Altfel, publicitatea nu e un loc chiar atat de rau. Se cauta entuziasm si oameni cautiously optimistic.

3 răspunsuri la “Cautam entuziasm”

  1. … mai interesant e poate ca ‘publicitatea’ e tot mai mult un job pt care trebe sa te scolesti repetat ca sa-i faci fatza … aparent fara diploma n-ai nici o sansa cum talentu nativ nu mai conteaza in copetiatia cu clasele medii ce vor sa fie in publicitate… sau pe dos spus poate acea diploma dupa atita munca fie iti da acel entuziasm fie te face manic depressive !… publicitatea a fost si ramine un confidence trick cel mai bine aplicat de oameni care ar trebui sa nu aiba scuza ca au carte in idea ca etica in publicitate e un oxymoron oricum o dai.

  2. ei, si se adevereste inca odata parerea (mea) ca daca te plictisesti unde esti now, te vei plictisi oriunde ai fi (australia, america tara visurilor…). iar despre publicitate, eu ma feresc de ea deoarece se speculeaza prea mult inclinatia indivizilor spre egoism si impresii false ( de ex. rasfoind o revista cu masini am dat peste o pagina in care era prezentat noul BMW seria nush cat, iar sloganul era „Facuta ca sa impresioneze” ).

  3. Fain postul. Imi aduce aminte de vorbele lui Don Draper, protagonistul serialului Mad Men (despre publicitatea anilor 70 in US, daca nu l-ai vazut il recomand din toata inima) – „This place has more failed artists and intellectuals than the Third Reich”. Se referea, desigur, la Sterling Cooper, agentia de publicitate fictiva de pe Madison Ave, unde lucra.