Alice Roosevelt era copilul problema a lui Teddy Roosevelt, pentru o scurta lectie de istorie si printre altele nu putea sa-si suporte parintii. Era genul de fata (mai tarziu femeie) careia nu prea ii pasa de regulile instituite in familie sau societate si obrazul era o chestie inexistenta. E frumos ce-mi place mie cum ar veni.
Avea ea o vorba – „If you haven’t got anything nice to say about anyone, come sit next to me”
Si ma gandeam zilele astea ca Alice trebuie sa-si fi facut un mic grupulet foarte arogant si exclusivist dar probabil se simtea foarte bine!
Sa luam de exemplu stirile de acum cateva luni care spuneau ca toti cei in businessul de ‘hard discount’ o duc extraordinar. Ce profituri a inregistrat Tesco in aceasta criza si cat de bine o duc vanzarile la Aldi, Lidl si ceilalti. Si multa lume a luat de buna chestia asta. Am citit articole – mai bine zis interviuri cu directori de marketing si vanzari care au fost intrebati daca e o idee buna ca unele branduri din categoria FMCG sa creeze ‘value’ lines (in alte cuvinte cele mai ieftine dintre cele mai ieftine, sau ‘basic’). Toata lumea a sarit in sus ca da, dar exista riscuri bineinteles, doar ca fericirea din buzunar e mai importanta decat dezastrul ce va urma cand iesim din criza. Dar pana atunci expira probabil si contractul respectivei sau respectivului.
Evident nu am iesit inca din criza dar exista si perioade mai bune – daca in ianuarie toti hard discounters incasau niste vanzari record si aveau profituri cum nu mai vazusera niciodata, acum bineinteles ca au scazut. Poate eram nebuna sa cred ca cine isi cumpara cascaval no-name, compromitand la gust si aspect se simte bine in pielea lui. Nici unul din noi nu se simte bine cand vin prietenii in vizita si in loc sa le dai cascaval President le dai Tesco Value pentru ca desi gustul ar putea sa fie la fel in unele cazuri, nu e o problema de gust. E o problema de ce spune cascavalul despre noi, pentru ca prea putini se gandesc la cum sa se simta bine fara materialism. Ne simtim bine doar atunci cand avem ce au si altii. Cine a descoperit calea no-brand se simte foarte zen probabil dar noi operam pentru restul care n-au descoperit-o.
In alta ordine de idei, a te vinde foarte ieftin facand o line ‘value’ cand deja ofereai un produs bun e o cale sigura daca vrei ca oamenii care te cumpara sa isi piarda increderea in tine („daca poate sa-mi ofere un produs ieftin acum – ca e criza – inseamna ca putea si inainte”). So no, I haven’t got anything nice to say about anyone who did that. Dar acum unii din noi avem dreptate. Si ce bine e sa iti verifici propria normalitate din cand in cand.
Comentarii
Un răspuns la „Alice Roosevelt (si vanzarile)”
Argumentul tau e valabil poate atit timp cit crezi what the marketeers say ! asta in idea ca brandurile chiar au ceva onest de oferit consumatorului !… care ar include si value for money !
Cred ca e common knowledge ca Tesco dicteaza preturile pe ambele parti atit supplierilor lor cit si celor care cumpara… Idea de fairplay nu cred ca intra in discutie cind in primul rind se vorbeste de a posta profituri de la trimestru la trimestru.. si aparent idea de a stagna e privita cu suspiciune si e batul cu care consumatorul e etern speriat cind cei din supermarketuri il scot din dulap….
Daca preturile cad cred ca este pentru ca ei nu au incotro … si poate pentru ca majoritatea daca chiar vrea cascaval President il gaseste mai ieftin in Frantza … Personal stiu ca poti gasi si cascaval mai bun in Frantza care evident nu exista in supermarketuri… si e NU la pret de brand… Parca e mai normal insa nu mai simplu sa dai banii unui mic intreprinzator care e un brand in sine – mai scump dar si mai la sigur e astfel ca ce cumperi e de calitate si are un gust personal decit cel de supermarket !…
In opinia mea brandurile si supermarketurile sunt doar monopoluri ce ar trebui lasate sa cada tot mai jos pentru a nu mai avea pretentia ca ne dau de mincare, mincare care e mult sub standardele altor generatii oricum si mult prea scumpa pentru cit real costa a fi produsa sau cit producatorii iau pe ea !!