In ultimele zile m-am abtinut de la a mai scrie ceva pentru ca n-as fi reusit decat sa ma plang de niste balarii mult prea banale ca sa le mentionez. In abundenta de bloguri pe care le citesc as putea sa fac o lista si sa zic X a scris despre vecinii care fac gratare in blog, traficul masii e enervat de multe lucruri din Bucuresti si tot asa. Simt de fapt ca externalizarea tuturor nemultumirilor mele mi-ar lasa blogul usor relevant pentru alte chestii mai interesante (sau nu).
Printre altele, revista Wired publica in sfarsit un ghid despre cum sa te comporti civilizat (mai mult sau mai putin) in lumea noastra plina de mail-uri, Blackberry-uri, brunch-uri si zile prea ocupate ca sa gandim, dar sa mai avem si ceva in frigider.
Ghidul complet pentru cine doreste e chiar aici, dintre care amintim urmatoarele puncte:
- Don’t Blog or Tweet Anything With More Than Half a Million Hits – gen oamenii care se intreaba ‘de ce e X un subiect trending?’ adaugand la lista celor care popularizeaza Goodnight si Good morning pe twitter. Cum nu stim exact ce face twitter sau pentru ce e, pe modelul „uita-te in jur si fa si tu ca ceilalti”, twitter oricum e un fel de amestec neomogen.
- Ditch the Headset – o problema cronica a Romaniei: oamenii care au nevoie de o casca sau un dispozitiv bluetooth nu il au. Cei care nu au nevoie tin sa-l afiseze. Am vazut de prea multe ori diversi cu bluetooth-ul in ureche plimbandu-se prin mall ca si cum ar fi important ca lumea sa vada ca ai ceva prestanta. In schimb, in trafic, toti isi tin telefoanele pe umeri, cu o mana, cu mana stanga la urechea dreapta si una pe volan. Cu cat e mai scumpa masina, cu atat e mai greu sa platesti ceva lei pe un fir care sa iti faca viata mai usoara. Pentru importanta, viata ta trebuie sa para incredibil de complicata pe cat posibil. („Leaving your Palm Pre out on the bar is a way of saying, „Look on my gizmo, ye commoners, and despair!”)
- Don’t Work All the Time — You’ll Live to Regret It – alta chestie pe care nu o inteleg la unii oameni care se vaita ca lucreaza, lucreaza foarte mult, lucreaza peste program, lucreaza in weekend si nu sunt bine remunerati, rasplatiti cu bonuri, masini, beneficii. Exista cazuri triste in care da, trebuie sa lucram, munca de sclav pe plantatie, viata suge dar nu trebuie sa o prelungim la nesfarsit. Daca ceva ne face mai mult nefericiti decat fericiti mai bine punem piciorul in prag si decidem ca ceva merge prost (gestionarea timpului, mai putine pauze de tigari/cafea) si revizuim sau cautam altceva. Ce e enervant insa este sa te plangi mereu prietenilor ca ai atat de mult de lucrat incat nu poti sa rupi nici cinci minute din program sa ai o conversatie decenta la telefon. You are no longer living the dream, you’re just keeping the dream alive. Prin respiratie gura la gura. Hmphhhhh, hrrrrrrmph. Cunosc o disperata pe care nu am vazut-o iesind niciodata in oras pe motiv ca ea la ora 11 sambata e la birou pentru ca are multa munca. Si toata lumea trebuie sa stie asta, poate cineva o sa o intrebe ce nu merge in viata ei si o sa ii ofere simpatie. Din pacate, dupa cum zicea cineva, 80% of people don’t care about your problems and the other 20% are glad you have them. Daca trebuie sa lucrezi mult, nu e nevoie sa faci pe victima. Singurele persoane mereu confuze despre viata si totul in general sunt alea din Tanar & Nelinistit. Dar se duc la terapist pentru asta.
- Texting in the Company of Others Is OK – „In this sense, public texting could be compared to public smoking: Is it intrusive in a way that will annoy people near you? If so, thumbs down.”