Identitate

Am vorbit o gramada despre identitate in primul eseu pe care l-am avut si am tot argumentat pro si contra ideii de identitate prin branduri incat m-am plictisit deja de cat am vorbit despre asta la facultate. Ca oamenii isi aleg brandurile in functie de cine sunt, cine ar vrea sa fie, discutiile fiind concentrate in jurul unei idei: alegem brandurile pentru ca ne reprezinta sau doar pentru ca ne place ideea/personalitatea pe care o au sau reprezinta?

Si bineinteles, e un argument care n-o sa-si gaseasca niciodata sfarsitul pentru ca nu vom sti niciodata (sau cine stie) cati oameni aleg produse si branduri pentru ca intr-adevar le plac si cati le aleg pentru ca spun ceva despre ei. Ajungem de fiecare data la contradictii si in mod inevitabil ajungem si la contradictii despre religie. De ce? Pentru ca e o discutie care are doua tabere, nu ca ar fi noua asocierea branding-ului cu religia – si stiu ca suna foarte corporatist dar nu este, nu intotdeauna. De ce?

E cam la fel si cu religia si cu politica. Sunt alte doua subiecte pentru care nu trebuie sa fii expert ca sa iti poti da cu parerea. Daca am discuta despre Ruby on Rails ar fi probabil alta problema, pentru ca simti nevoia de a avea un anumit nivel al cunostiintelor ca sa poti argumenta un punct de vedere. La fel si cu multe alte domenii in care te poti specializa si diferentia: gatit, curatenie, restaurante si tot asa. Pentru restul nu ai nevoie decat de pareri, mai ales ca nu exista ‘corect’ sau ‘gresit’ si fiecare parere e la fel de valida. Daca tot nu conteaza, inseamna ca pot sa cred orice atata timp cat e relevant pentru mine.

Si e enervant atunci cand ajungi la o contradictie de genul asta pentru ca fiecare persoana crede in oameni (sau nu, in cazul meu 🙂 ) si lucruri in mod diferit, deci exista problema prejudecatii sau a unei anumite inclinari. Ajungem sa credem ca nu exista de fapt un raspuns pentru ca toti suntem convinsi de ceva dar nu stim exact.

Raspunsul exista de fapt, atata timp cat excludem lucrurile in care credem. Singura modalitate de a avea o discutie utila, fie brainstorming sau conversatie in pub, este de a lasa deoparte identitatea cuiva sau de a nu angrena in discutie. Atata timp cat (vorba lui Seth Godin) faci parte dintr-un trib, a te apuca sa discuti cu cineva din alt ‘trib’ n-o sa aiba finalitate niciodata. Luam de exemplu rockeri vs. manelisti si putem sa ne imaginam ce se intampla ca rezultat. Toti sunt cei mai destepti, evident, atata timp cat muzica pe care o asculta face parte din identitatea lor. Cand nu te mai consideri nici una nici alta vei putea avea probabil o idee despre ce inseamna sa fii ori una, ori alta, dar atata timp cat apartii unui grup, ori nu exista optiunea de a tolera celalalt grup, ori apartenenta nu mai e relevanta pentru tine.

So, cam asa si cu branding-ul mai nou, simt ca o luam pe o cale fara sfarsit, cand unul zice to-may-to si altul zice to-ma-toe. On the other hand, e exact motivul pentru care campanii de tipul Whopper au succes: conservatori vs. ‘do-not-give-a-fuck’. Si tot asa. On the hamster wheel.

 

3 răspunsuri la “Identitate”

  1. Chiar simpla folosire te asocieza cu imaginea brandului si spune ceva despre tine. Chiar daca spune ca nu iti permiţi altceva.

    In ceea ce priveste triburile si exemplul tau, da, toti sunt cei mai destepti, dar nu trebuie uitat ca totul incepe de la educatie.
    De la intoleranta fata de ceilalti la tribul la care apartii.

    Si intoleranta este de fapt problema, dupa parerea mea. Intoleranţă care in Romania este chiar cultivata as putea spune.