Deci m-am mutat

Am reusit sa ma mut intr-un apartament undeva departe de centrul orasului, uneori halucinant de depresiv din cauza aglomeratiei. Cine crede ca aglomeratie e doar in week-end greseste. Aglomeratie e toata ziua si unul din lucrurile care va ramane mereu un mister pentru mine este raspunsul la intrebarea ‘cati oameni nu fac nimic toata ziua si fac cumparaturi, umpland magazinele zi de zi?’ pentru ca par tare multi.

Impart apartamentul cu o finlandeza pe care am cunoscut-o printr-un anunt si momentan ne intelegem destul de bine. Are un caine, un collie fara prea multa blana (risc sa zic chel dar as fi rautacioasa) si tare linistit, poate prea linistit pentru gusturile mele. 

M-am mutat langa un parc dar nu va inchipuiti ca atunci cand zic ‘parc’ vin in minte imagini cu un Herastrau sau Cismigiu idilic, nici cu un parc de cartier. E mai verde decat ar putea permite saturatia din pozele pe care le-am facut dar nu pot sa le descarc pentru ca nu mi-am luat cititor de card si n-am nici cablu pentru complicatul aparat Sony pe care il am. Cand zic ‘parc’ nu sunt nici o gramada de copii (desi sunt doua scoli in apropiere) si surprinzator sau nu, aici copiii petrec mai mult timp in casa decat afara. Nu se dau cu rolele pentru ca asfaltul nu este asfalt ca la bucuresti (si nici borduri) dar se dau cu bicicleta in schimb. Lucru pe care trebuie sa il fac si eu, anume sa-mi iau o bicicleta. Si ma uit cu jind la niste Trek, respectiv Specialized. 

M-am mutat si a durat fix doua zile pana cand banca mi-a schimbat adresa. Zece minute cat m-am dus la alt GP ca sa ma inregistrez la el, vreo trei saptamani de platit cate zece lire fiecare pana a aparut minunatul abonament pentru elevi si studenti pe ‘toate liniile’ in Manchester, anume £155 din septembrie pana in iunie. Vine cam cinci lire pe saptamana, deci intr-o saptamana platim cam cat intr-o luna in Bucuresti. Doar ca aici autobuzele vin fix la orele la care trebuie sa vina. 

Finlandeza cu care stau nu are de gand sa munceasca, ceea ce mie mi se pare straniu, dar pana la urma alegerea ei, dat fiind faptul ca primeste o bursa din Finlanda suficient cat sa-i acopere cheltuielile. Din cauza asta insa, tine sa facem economie la multe lucruri – e bine pentru ca ma invata si pe mine sa folosesc mai putin, exact cat am nevoie dar e si frustrant cand imi zice ca nu vrea sa dam drumul la masina de spalat in timpul zilei pentru ca o ora de folosit curentul electric costa aproape o lira, spre deosebire de 20p pe ora noaptea, adica o cincime din pretul initial. Nu stiu daca o sa vreau si o sa am tot timpul ocazia sa imi spal rufele noaptea dupa 12 insa. Sau sa imi fac dus la 6 dimineata, ca ma costa mai putin.

I-a ramas o gramada din mobila pe care o avea cu fostul ei prieten. Azi dimineata s-au intalnit sa discute cine ce pastreaza pentru ca s-ar putea sa facem schimb de camere in curand si daca el vrea sa ia ceva, atunci va trebui sa il rugam tot pe el sa ne duca la IKEA cu masina lui si sa luam chestii. Dar pana si mobila de la IKEA i se pare scumpa, mie nu. Ar prefera sa nu faca investitii, desi cu siguranta o sa ramana cu ele peste ceva vreme. Cum ar fi biblioteca Billy despre care vorbea si blogul Apartment Therapy: „In college it’s just a bookcase but as you get older you might add doors to give it an entirely different vibe.”

Altfel totul revine la normal. Am fost la Massive Attack. It was good. Am avut bonus tracks care n-au fost in Romania si lui Stephanie i-a fost prea frig sa poarte rochita si sosete pe scena. He-he.