Paradoxul nimanui si al tuturor

Din cand in cand tot imi promit ca o sa ma abonez la diverse feed-uri prin RSS, cum ar fi la ziare din Romania dar tot timpul uit si tot timpul imi blestem zilele cand vad cate stiri se aduna dupa doua zile de necitit. La Evenimentul Zilei nu ma abonasem dar via zoso, prin ‘Paradoxul Educatiei Romanesti‘ am dat de un articol despre o chestie foarte curenta: elevii nu inteleg ceea ce citesc.

Pe scurt:

  • In 2006, 24.1% din cei de 15 ani au avut performante slabe la citit
  • 30.4% din baieti au performante scazute, 17.6% din fetele din sondaj
  • In Romania si Bulgaria, mai mult de jumatate din cei de 15 ani au dificultati in a intelege un text

Cele mai mici procente au fost inregistrate in Finlanda si tari precum Estonia si Irlanda din cate arata dar avem o problema. Formularea „mai mult de jumatate” ma deranjeaza pe mine, ar putea sa fie si 70% dupa cum zic ei asa ca am cautat raportul Uniunii Europene, acel „mai mult de jumatate” inseamna de fapt 53.5% (Raportul Comisiei Europene aici si articolul original pe EuObserver)

Celalalt concept la care nu stam bine se numeste „lifelong learning”, in termeni simplisti „niciodata nu vei sti suficient” sau toata viata inveti cate ceva. Mie intotdeauna mi s-a parut interesant ca in Romania incepi sa te lovesti de multe probleme care iti ocupa tot timpul (da, stiu si de „Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”) si uiti sa mai inveti lucruri noi sau sa fii curios despre lucruri care nu te privesc in mod direct.

Cei care aveau 15 ani in 2006 sunt cei nascuti in 1991, la noi o data ce coincide cu evenimente istorice destul de importante (noua constitutie etc.). Cincisprezece ani inseamna ca au trecut deja in clasa a 9-a, deci au dat teze cu subiect unic (noi aveam capacitate) si cam 24.1% din ei nu inteleg un text citit. Asta ar insemna ca au avut de invatat pentru examene si restul (75.9%) nu are nicio problema in a intelege ce tocmai a citit. Ce e dubios e ca in 2006, procentul de promovabilitate la Testele Nationale a fost de 75.55% promovabilitate la nivelul tarii, deci aceasta performanta slaba ar fi „explicatia” pentru cei picati (observati sarcasmul). Evident ca nu este, pentru ca nu stii daca cei 75.55% care au trecut stiau ce fac, ce-au citit, au inteles sau au invatat mecanic, din carti, din culegeri, referate, au copiat (de ce nu) si tot asa. Ce arata insa e ca desi nu afecteaza promovabilitatea (au zis ca in 2006 a crescut chiar cu 5 procente fata de anul 2005), afecteaza performantele de mai tarziu din viata.

Fascinant este ca fiecare carte de romana are un capitol la inceputul ei despre cum sa fii un lector eficient, cum sa citesti si sa interpretezi un text si foarte multe profesoare sar peste lectia asta pentru ca e foarte multa materie de acoperit sau tin un monolog pregatit de-acasa despre cum se citeste un text, pe orizontala, pe diagonala (Skimming and Scanning) etc. Ce ar fi mai interesant ar fi sa-i intrebe pe acesti oameni cum citesc ei acasa – mi s-a intamplat intr-un singur workshop la consiliul britanic sa vina intrebarea ‘Tu cum citesti o carte si de unde stii ca ai inteles ce ai inteles?’. Eu cred ca asta e intrebarea mai buna de fapt. Dar poate gresesc.


Publicat pe

în

, , , , , , ,

de către

Comentarii

2 răspunsuri la „Paradoxul nimanui si al tuturor”
  1. de aia ma gandeam sa pornesc ceva de genul asta http://link.streng.ro/

  2. „Fascinant este ca fiecare carte de romana are un capitol la inceputul ei despre cum sa fii un lector eficient”
    la fel de fascinant este ca nu am prea avut materii unde sa tinem discursuri sau dialoguri cu alti colegi din clasa, supravegheate de profesor, pe o anume tema (gen debate). cam tot ce am facut in scoala se baza pe teste scrise, referate scrise, teze si examene, da, tot scrise.
    deea, tu ai citit articolul asta, eu am vazut la TV unii „elevi” care au fost rugati sa citeasca o stire. daca ai fi vazut ce fetze de zilieri aveau toti, cred ca i`a luat din ceva scoala nefericita de cartier. parca voit televiziunea a ales asa copii.
    alta problema e ca tinerii si chiar adultii nu prea citesc de placere. lucru pe care eu nu`l inteleg, ca de mic copil am citit si lecturile obligatorii dar si in plus ce`mi suna mie bine si asa m`am obisnuit, tot timpul am o carte pe noptiera si citesc inainte sa ma culc din ea.