deea // supermagnet

Acum cateva zile cred ca Mark Zuckerberg was tripping on acid cand a spus ca n-ai nevoie (ca fiinta umana) de intimitate si protectia datelor pe facebook mai nou, adica oricine poate sa te vada, sa te gaseasca, sa stie ce faci fata de ideea cu care incepuse, aia de retea pentru studenti de Ivy League sau ce era. Studentii inca au retele si cel putin o vreme ma simt usor fericita ca Manchester Metropolitan University ‘10 si Manchester Metropolitan University Graduates o sa ma tina cat tine facultatea si cat o sa am o adresa @stu.mmu.ac.uk

A demonstrat asta prin putin PR aratand ca prin pozele lui n-are ce sa ascunda, in mare parte poze inocente din sediul Facebook, o poza cu prietena la calculator, una cu el in pijama cu un urs in brate si le-a zis oamenilor de peste tot ca privacy is dead. Intimitatea a murit, vezi doamne, dar intrigile si facebook stalking continua cel putin in lumea muritorilor de rand.

Pana aici nimic din ce nu stiam deja, dar saptamana asta totul a luat foc parca. Google a lansat un telefon si pentru ca Google nu stie sa lucreze cu publicul – orice ati crede, credeti invers; nu tu, nu eu, nici noi cu totii nu suntem ‘clientii’ google; Noi suntem obiectul pe care il detine si il vinde companiilor care ne baga publicitatea pe gat. Spunand asta ca om care lucreaza in publicitate nu e frumos dar e adevarat – si pentru ca pana acum n-au mai vandut ceva unor oameni au vandut un telefon oamenilor care suna la AT&T si profita de minunea numita call centre ca sa intrebe ‘de unde il aprind?’

PS – pauza un moment. A trebuit un ARTICOL INTREG pe Realitatea sa ne spuna ca a ajuns primul Nexus in Romania si ca Michael Arrington insusi a adaugat-o pe twitter pe fata care a castigat concursul si i-a spus ‘draga mea, trebuie neaparat sa vorbim’. De fapt i-a zis doar ca trebuie sa o contacteze telefonic dar in ziua in care Google a lansat Nexusul a fost un fel de fapt divers in categoria de stiri business si cu atat mai putin l-a interesat pe muritorul de rand ca Google a mai facut ceva. Google duce de vreo luna si mai bine o campanie agresiva de promovare a Google Chrome si in marea de HTC-uri HD2, iPhone la 3 retele deja cred ca oamenilor a inceput sa le pese cat negru sub unghie sau pur si simplu nu mai observa. Schimbarea se produce in mod invizibl.

1. Metro, ziar zilnic gratuit in marile orase si 2. Reclama din Leicester Sq de la metrou si acelasi text ca pe pagina 4 din Metro

Au vandut un telefon, oamenii s-au trezit ca au telefon, au retea dar cui reclamam daca nu merge? La cine sunam? In magazine tuturor li se spune sa mearga pe google.com dar problema e ca pe google.com nu gasesti un numar de telefon, cu atat mai putin un call centre. A iesit atat de prost incat Google a trebuit sa nu mai cenzureze continutul in China ca sa o scoata la capat cumva sau macar sa balanseze situatia.

Intre timp, pentru ca tot Google a inceput sa afiseze rezultate in timp real din twitter, Facebook a facut tot posibilul sa arate ca twitter. A creat un live feed, acum am doua feeduri, inca un lucru in plus pe care sa nu-l citesc (ca oricum nu-l citeam inainte) si mentiunile in status update PLUS status update prin email. Ca dovada ca i-a casunat tare de tot, in Facebook poti sa cauti (evident) in status updaturile tale si ale strainilor, din ce in ce mai mult ca twitter search. Cireasa de pe tort, ca sa fie indexati in Google evident s-a renuntat la privacy settings. Cineva o sa inceapa sa planga candva si o sa strige ca vrea la mama.

Totul e minunat de intamplator. Pe mine ma doare capul si asta e doar o parere in caz ca trebuie sa va reamintesc – multi o sa ziceti ca nu, dar de fiecare data se nimereste cineva care sa-ntrebe da’ ce-oi fi tu mai desteapta? Nu-s, doar ghicesc in pastile de ibuprofen. Imi induc o transa si de acolo ies teorii..cum e previziunea ca social media 2010 o sa fie in mare parte despre real time search aka cautare in timp real

Ilustratie de Jason Lee

In ultimele zile m-am abtinut de la a mai scrie ceva pentru ca n-as fi reusit decat sa ma plang de niste balarii mult prea banale ca sa le mentionez. In abundenta de bloguri pe care le citesc as putea sa fac o lista si sa zic X a scris despre vecinii care fac gratare in blog, traficul masii e enervat de multe lucruri din Bucuresti si tot asa. Simt de fapt ca externalizarea tuturor nemultumirilor mele mi-ar lasa blogul usor relevant pentru alte chestii mai interesante (sau nu).

Printre altele, revista Wired publica in sfarsit un ghid despre cum sa te comporti civilizat (mai mult sau mai putin) in lumea noastra plina de mail-uri, Blackberry-uri, brunch-uri si zile prea ocupate ca sa gandim, dar sa mai avem si ceva in frigider.

Ghidul complet pentru cine doreste e chiar aici, dintre care amintim urmatoarele puncte:

• Don’t Blog or Tweet Anything With More Than Half a Million Hits – gen oamenii care se intreaba ‘de ce e X un subiect trending?’ adaugand la lista celor care popularizeaza Goodnight si Good morning pe twitter. Cum nu stim exact ce face twitter sau pentru ce e, pe modelul “uita-te in jur si fa si tu ca ceilalti”, twitter oricum e un fel de amestec neomogen.
• Ditch the Headset – o problema cronica a Romaniei: oamenii care au nevoie de o casca sau un dispozitiv bluetooth nu il au. Cei care nu au nevoie tin sa-l afiseze. Am vazut de prea multe ori diversi cu bluetooth-ul in ureche plimbandu-se prin mall ca si cum ar fi important ca lumea sa vada ca ai ceva prestanta. In schimb, in trafic, toti isi tin telefoanele pe umeri, cu o mana, cu mana stanga la urechea dreapta si una pe volan. Cu cat e mai scumpa masina, cu atat e mai greu sa platesti ceva lei pe un fir care sa iti faca viata mai usoara. Pentru importanta, viata ta trebuie sa para incredibil de complicata pe cat posibil. (“Leaving your Palm Pre out on the bar is a way of saying, “Look on my gizmo, ye commoners, and despair!”)
• Don’t Work All the Time — You’ll Live to Regret It – alta chestie pe care nu o inteleg la unii oameni care se vaita ca lucreaza, lucreaza foarte mult, lucreaza peste program, lucreaza in weekend si nu sunt bine remunerati, rasplatiti cu bonuri, masini, beneficii. Exista cazuri triste in care da, trebuie sa lucram, munca de sclav pe plantatie, viata suge dar nu trebuie sa o prelungim la nesfarsit. Daca ceva ne face mai mult nefericiti decat fericiti mai bine punem piciorul in prag si decidem ca ceva merge prost (gestionarea timpului, mai putine pauze de tigari/cafea) si revizuim sau cautam altceva. Ce e enervant insa este sa te plangi mereu prietenilor ca ai atat de mult de lucrat incat nu poti sa rupi nici cinci minute din program sa ai o conversatie decenta la telefon. You are no longer living the dream, you’re just keeping the dream alive. Prin respiratie gura la gura. Hmphhhhh, hrrrrrrmph.  Cunosc o disperata pe care nu am vazut-o iesind niciodata in oras pe motiv ca ea la ora 11 sambata e la birou pentru ca are multa munca. Si toata lumea trebuie sa stie asta, poate cineva o sa o intrebe ce nu merge in viata ei si o sa ii ofere simpatie. Din pacate, dupa cum zicea cineva, 80% of people don’t care about your problems and the other 20% are glad you have them. Daca trebuie sa lucrezi mult, nu e nevoie sa faci pe victima. Singurele persoane mereu confuze despre viata si totul in general sunt alea din Tanar & Nelinistit. Dar se duc la terapist pentru asta.
• Texting in the Company of Others Is OK – “In this sense, public texting could be compared to public smoking: Is it intrusive in a way that will annoy people near you? If so, thumbs down.”

In caz ca nu v-ati plictisit inca, Nokia inca ruleaza update-uri in fiecare saptamana (le gasiti si pe blogul W+K London sub tag-ul ‘somebody else’s phone‘) si in caz ca te-ai lipit de o poveste anume sau de toate, exista si un rezumat.

Imi placea campania la inceput dar nu credeam ca parte din interactivitate inseamna sa rulezi povestile la nesfarsit. Am urmarit-o pe Jade cateva zile dupa care a devenit absolut neinteresant pentru ca probabil am o problema cu ce inseamna “intim”. Ce e intim pentru altii nu e intim si pentru mine si viceversa. Nu pentru ca nu mi-as lua un telefon Nokia Supernova (nu indeplineste cerintele, oricat de frumos ar fi) sau pentru ca nu apreciez campania (multi oameni mor de curiozitate sa afle ce e in telefonul altora), ci pentru ca vorba lui zoso, daca ai ceva de ascuns, nu o faci la telefon sau pe computer. Daca te limitezi doar la cele doua sau nu intelegi cum functioneaza treburile suficient, o incasezi in mod exemplar

E o intreaga arta a furtului despre care am putea sa vorbim foarte lejer. Multi o ignora sau o trateaza cu superficialitate – “n-o sa imi citeasca nimeni mesajele” / “n-o sa imi afle nimeni parola”. Daca esti cinic, te gandesti ca “daca imi afla cineva parola vreodata, n-as vrea sa fie acolo ceva ce altii ar putea citi”. Inseamna sa traiesti constant gandindu-te la ce zic altii sau ce cred altii despre tine dar atunci cand conteaza (chestie de imagine, de exemplu) atunci asta e pretul pe care il platesti. Cand iti place sa crezi ca e important dar esti prea ocupat si acaparat de alte treburi, ceva ce tu consideri doar al tau iti poate oferi o senzatie de intimitate. Pana cand pica in mainile cuiva. Una din expresiile mele favorite trebuie sa fie “You throw yourself onto the fire and you’re surprised you get burnt?”

Evident asta ne face persoane foarte plictisitoare. Nu e nimic acolo! Nicio declaratie despre ce gandesti sau ce simti! Cum poti sa traiesti asa? Cum pot altii sa traiasca fara sa stie nimic despre tine? Si cum traiesc oare cei care chiar nu sunt interesati sa stie lucrurile astea despre altii? As zice ca o ducem chiar foarte bine Daca imi pierd telefonul nu pierd valoarea lui sentimentala, which is soul-destroying and the last thing I want. Sau daca stiu ca am poze dubioase cum zice Maddy, nu vad de ce ar trebui sa ma fac toata rosie la fata. Nu e ca si cum le-a facut altcineva si nu e ca si cum altii nu m-ar cunoaste. E minunat. Nu trebuie sa dai explicatii nimanui pentru nimic! Dar oricum nu faci poze dubioase pentru ca nu stii unde ajung. Plus ca daca esti tipul tembel le pui in share pe vreun program P2P si poti cauta in voie fisiere cu ‘My Pictures’ ale altora (ca sa dau doar un exemplu).

Dar in lumea unui cinic…de ce sa iti pierzi timpul cu prostii de genul cand sunt alte lucruri mai interesante de facut decat de explicat lucruri sau sters mesaje si poze?

Multi oameni n-au fost invatati ce inseamna empatia si a te pune in pielea consumatorului. Uneori nici aici, ca nu e totul pe roze, dar foarte putini observa asta cand vin din locuri in care customer service nici macar nu exista. Ca in Romania, de exemplu, unde singura tanti care mi-a zis buna ziua si la revedere inapoi cand i-am zis eu prima a fost tanti de la cuptorul de paine.

Vladimir Oane zicea azi pe twitter de cineva care se plangea de serviciile emag. Povestea pe scurt, emag suna respectiva persoana sa vina sa-si ridice produsul, la depozitul lor sau ce au in Crangasi da peste un angajat care ii zice doar un ‘ne pare rau, produsul nu este in stoc’ si atat, fara scuze, fara explicatii. Daca va pasioneaza sa cititi, asta e fragmentul:

“Aseara ajung la sediul Emag, ma duc la ghiseu si spun ca am venit sa ridic laptop-ul. Tipul de acolo a stat cam 2 minute cu nasul in calculator si imi spune “imi pare rau, calculatorul nu a ajuns”. Eu ii spun respectuos “sigur a ajuns, am fost sunat astazi de cineva de la dumneavoastra si mi s-a spus ca dupa ora 19.00 este ok sa il ridic, va rog sa verificati”. Agentul “imi pare rau, este o greseala, nu este in stoc….” 

Macar sa mi se spuna pe un ton respectuos ca a fost o greseala, ca poate cuiva ii pare rau… Expresia de pe fata tipului este ceva gen “ghinion, n-ai laptop si daca nu-ti convine, oricum sunt o gramada de prosti care asteapta la rand, asa ca da-i drumu”.”

Asta suna a Tesco online ordering, doar ca aici Tesco nu e singurul magazin de la care poti sa iei si aici e mai nasol daca minti ca angajat. Pus in pielea unui angajat Tesco cu aceeasi situatie, nu poti decat sa presupui ca omul din fata ta e foarte nervos ca nu i-a venit produsul. E foarte suparat pe Tesco si se va plange unor 20 de oameni (cel putin) din cercul lui de prieteni, de la serviciu (in ro te poti plange pe twitter si te asculta mai multi, in UK twitter e un fel de moft si oamenii in general nu se plang decat celor pe care ii cunosc) si tot asa. 

Nu poti decat sa incerci sa il linistesti, sa iti ceri scuze chiar daca nu e vina ta si sa ii spui ca vei suna la store manager (si chiar vei suna de fata cu el, ca dovada ca incerci sa ii mai reduci din amar) si daca maine nu mai esti in tura sa lasi cuiva instructiuni si sa il cauti sa-l intrebi daca si-a primit produsul. Prin telefon, prin email, ca nu-ti pica mana daca faci asta.

De ce?

Uite, de exemplu ‘The Container Store‘ are niste principii pe care fondatorul tine sa le reaminteasca de fiecare data. Gen ‘omul in desert’ :

“Container Store employees are told the story of a man crawling through the desert gasping for a drink of water. He finds an oasis, where an ordinary retailer gives him water. If it had been a Container Store retailer, employees are told, he would have been told “Here’s some water. Do you also want something to eat? And I see from your wedding ring that you are married. How about we call your family and let them know you’re here.” The principle is that you’re cheating the customer if you are not offering them the opportunity to buy more.”

Apropo de venirea iPhone-ului in Romania, Cristi pune cateva intrebari despre cum va fi lansarea lui in Romania.

La noi s-a lansat pe data de 11 Iulie si acum, 14 August, O2 inca nu are suficiente aparate in stoc pentru online, ci se gasesc in cantitati limitate in magazinele lor sau Carphone Warehouse din toata tara.

Ca tot faceti previziuni, asa, de chestie, previziunile mele.

• Nu se va putea cumpara un iPhone ‘la liber’, fara abonament, la fel cum nu se va putea plati cu bani cash si numarul de aparate va fi limitat la doua de persoana.
• Preturile la abonamente vor fi de aproximativ 45de euro si in jur de 100-120 euro aparatul in sine (cel de 8GB)
• Data roaming ii va jupui pe multi de bani
• Nu se vor putea face abonamente personalizate, ci doar asa cum le da Orange.

We shall see.

S-a nimerit sa fim in Sinaia in weekendul in care a dat primul viscol pe la 2000m si mai sus.

Noi urbanii ne referim la Sinaia ca avand putine obiective turistice: ‘Taverna Sarbului’, cota 1400, Old Nick Pub si bancomatele. Nu in perioada asta a anului din pacate. Dupa parerea mea am petrecut doua zile destul de aiurea in Sinaia si imprejurimi din cateva motive pe care o sa le enumar.

• Am plecat cu masina la o ora la care eu ma culc de obicei ca sa nu prindem DN1 prea aglomerat, am ajuns in Sinaia in timp record, mergand lejer si oprind la Metro in ploiesti. Alcoolul a insemnat niste sticle de vin, Bacardi cu arome ciudate si alte lucruri pe care nu le-am baut oricum.
• N-o sa inteleg niciodata de ce in ciuda faptului ca era 7 dimineata si drumul era foarte gol, mai apareau din cand in cand cate doua trei masini care intrau in depasiri foarte dubioase (in Ploiesti). Cei mai multi brasoveni plecati de foarte mult timp si grabiti sa ajunga acasa. Imi plac depasirile dar nu cand am alcool in portbagaj.
• Ne-am cazat la Intercontinental. Descoperirea a fost ca in pretul camerei intra si sauna si piscina gratis, foarte misto dar noi n-aveam caldura in camera decat seara deci am renuntat la idee. Suieratul vantului a oferit o sonorizare placuta camerei, de poveste Dickensiana cu vant care scoate geamurile din balamale.
• Sinaia arata ca este un santier. De la strazi pana la drumuri, mania schimbatului bordurilor s-a extins si in provincie se pare…drumul spre cota 1400 care pleaca din mijlocul orasului e inchis si circulatia pe alocuri poate aduce a Bucuresti: oprit in mijlocul drumului, semnalizat pe ultima suta de metri nesemnalizat, coloane de masini, pietoni care se vor vedete la ora cinci.

• Intreaba pe cineva cum sunt drumurile si o sa-ti zica ‘practicabile’. Practicabile inseamna ca poti ajunge pana sus fara sa mori pe drum dar nu garantam nimic pentru masina. Drum mancat de gropi, urate si adanci.
• Hotelul de la Cota e inchis pentru renovare dar exista atractii locale – mititeii, puii la ceaun si papanasii.
• Pe varf de munte sunt doua terase in aer liber, design ‘bodega 1992′ sau “nu cautati stupuri de albine, va gasesc ele pe voi”. Se servesc bauturi calde si ieftine. Pentru cei ce cred ca toate cafelele au acelasi pret, anume 1 leu/pahar de plastic foarte fancy servite prin diverse locuri, aici sunt de trei ori mai mult. Lux, frate! Daca ai avut bani de masina pana acolo inseamna ca poti sa dai mai mult pe un ceai. Si daca ai urcat pe jos atunci inseamna ca ai economisit, deci tot ai bani.
• La mare cautare e si porumbul fiert, copt, merele pe bat si alte asemenea delicatese ce iti vor ramane intre dinti sau te vor face lipicios pe maini la altitudini la care apa ingheata in momentul in care o torni din sticla. Fii un roman civilizat si nu un taran de oras, potoleste-ti foamea inainte sa urci la cota si te rog nu arunca porumbul in padure. Multumim pentru cooperare, niste turisti care vor sa faca poze cu natura, nu cu gunoiul.
• Cei ghinionisti sa ajunga cu masina in Sinaia o sa observe ca toate parcarile sunt ‘private’ si cu plata, adica 10 lei pe ora. Vei gasi ca faci economie cand platesti 10 RON pe zi la hotel. Un pic in contrast cu anunturile de ‘drum bun‘ de peste tot, drumurile nu sunt bune. Nu, nu sunt. Deloc. Lasa masina acasa si incepi sa arzi calorii mergand pe jos.
• Am gasit un restaurant-pizzerie-fast-food-hibrid pe nume Punto, unde servesc pizza, paste si alte feluri (aripi de pui, gujoane de pui, hamburgeri si salate). Ma irita faptul ca se fumeaza inauntru.

Pentru amatori, se dau si meciuri de fotbal pentru ca au vreo trei televizoare

• Old Nick Pub e si el activ dar vegeteaza un pic, terasa e cand deschisa cand inchisa in functie de vreme, seara nu se umple foarte tare ca in timpul sezonului de iarna si pe deasupra e si scump, gol sau plin de curiosi care nu risca sa intre inauntru.
• Nu va indreptati catre patiserii sau alte locuri dubioase in extra sezon. In sezon, orientati-va catre unde e multa lume.
• Peles si Pelisor se viziteaza constant, daca e sa credem ce spune ghidul, in jur de doua mii de oameni pe zi (o exagerare). Adultii platesc 12 lei si copii 9 lei sau ceva in genul pentru Peles, parcarea (mica si meschina, apartinand unui hotel construit in drum spre palat) costa iar 10 lei.

Fasolea batuta nu face parte din vizita dar arata bine in peisaj!

• Pe langa vizitele cu ghid de la palat (deschis intre 9 si 17 in timpul saptamanii si 11-17 in weekend parca) se poate manca (din nou) porumb copt sau fiert – e peste tot, atat de popular incat devine agasant – si se pot cumpara suveniruri sau kitschuri de la mici comercianti pe langa palat. Pentru vreo 200 de lei puteti sa plecati acasa cu un covor, pentru 60-120 lei cu niste ii sau fete de masa, pentru 12 lei in schimb niste placute motivationale, o AK-47, sabie de pirat sau un Spiderman (sau masca de)

• Ok, lasand gluma deoparte, se poate vizita si manastirea Sinaia la care recunosc ca nu am mai fost si nu mi-am dorit sa merg pentru ca e plin sezon de nunti. Se filmau si la Peles mirese si alte minuni, la manastire botezuri si agitatie mare, turistii un pic cam out of place si foarte confuzi despre ce se intampla pe-acolo.

• Si a doua zi am incheiat-o la Taverna Sarbului, pentru ca suntem niste urbani care se duc la munte ca sa stea cu fundul in masina doua ore dus-intors si respira aer curat doar intre hotel si masina, masina si restaurant. Sunati taverna la 0244 314 400 si faceti la fel!