Categorii de nunti

Acum ceva vreme am fost la o nunta a unor prieteni si pot spune ca s-a desfasurat tipic si atipic in acelasi timp, dar despre asta un pic mai incolo. Vreau doar sa atrag atentia asupra unui lucru care ma deranjeaza de fiecare data cand vin in tara, si anume cat de ingusti sunt unii oameni care aproape ca refuza sa creada ca exista si alte religii in afara de romano-catolici si ortodocsi sau, pentru ca vin mereu pe la usi, martorii lui Iehova.

Paranteza: in Marea Britanie biserica Anglicana nu e o ‘biserica’ in sensul adevarat al cuvantului, de multe ori e acea religie pe care o pui in formulare cand nu stii ce esti. Pentru ca putini in Marea Britanie s-au nascut religiosi sau indoctrinati si ar fi o mare confuzie sa avem lideri indoctrinati care sa scoata pe gura cuvantul ‘Dumnezeu’ intr-un discurs. Dumnezeu, God, Allah, Shiva si Vishnu sau Buddha sunt pentru fiecare the choice of a personal path cum ar zice Dragos. Adica e treaba lor si nu vorbim despre asta. In Marea Britanie principala problema cu religia este ca e o indeletnicire solemna cu ritualuri, imnuri, slujbe etc. si desi suntem foarte experimentati in ale solemnului si linistii, mereu ne luam noi insine peste picior. Si religia nu permite acest luat in serios…unless you’re Church of England. Daca urmariti Eddie Izzard, veti sti! Esenta este ca aproape 70-80% din populatie se declara Church of England, agnostici, ateisti sau confuzi. Restul sunt crestini de vreun fel sau altul si Islam. Islamul, daca nu ma insel, e mai raspandit decat crestinismul aici asa ca ne scuteste de existenta vreunui partid crestin, spagi la biserici si alte sporturi din Romania si ce fac enoriasii cand se deschide pelerinajul, se pun in genunchi si dau ture la biserica sau se inghesuie la mancare gratuita e o raritate ciudata.

Revenind, daca se intelege ceva din ce am zis mai sus, nunta devine apoi un fel de mare ritual costisitor. You want to get it over with.

Traditia spune(a) ca parintii miresei platesc pentru nunta dar in zilele de azi pragmatismul invinge invartitul banilor cu lopata si ambele parti platesc pentru ea. Niciodata nu se vorbeste de bani dar e usor de identificat cine ce fel de nunta isi face:

  • Exista nuntile ‘flashy’, all-out in care ambele familii, desi nu au bani, se imprumuta sau scot din economii pentru nunta. Cel mai mare tort, cea mai scumpa rochie, cel mai scump restaurant, cel mai cel mai. Sa vada toata lumea ca e fara numar si ca te lafai in bani. Cel mai scump inel, pfoa, ce sa mai. Totul la superlativ. La genul asta de nunti oamenii vin imbracati cat mai indecent, in culori stridente sau lucioase, se asorteaza (de obicei persoanele instarite nu tin sa asorteze toate hainele, ca si cum ar merge in uniforma) si totul e kitsch, de la lumanari pana la mancaruri – se merge in genul de loc in care se spune ‘crema de cartofi’ la piure. Se angajeaza nu doar fotografi, ci si 2 cameramani si se face mare tam-tam.
  • Exista nuntile “de mijloc”, ale celor care evita kitsch-ul si tot ce e lucios sau straluceste. Sunt genul de oameni care “mai bine pun bani pentru o casa/masina/bun de folosinta indelungata” ca o sa le trebuiasca mai mult. Nu vor o nunta stridenta, ci sunt mai calculati si nu ar scoate bani pusi deoparte pentru zile negre pentru un lucru frivol ca o nunta. In unele cazuri, inelul de logodna a apartinut bunicii/strabunicii/unei rude pe cale materna probabil. Inca se foloseste o masina scumpa care sa duca mireasa si mirele de colo-colo, domnisoarele de onoare au rochii asortate si se merge in genul de loc in care se servesc lucruri placute din punct de vedere estetic dar nesatioase.
  • Nuntile celor instariti si cu bun simt sunt discrete, genul de adunari care par ca se afla acolo din intamplare, fara sa fi fost organizat nimic. Masa in sine si bautura nu sunt lucruri importante pentru ca oricum parte a vietii lor e iesitul la cocktailuri, petreceri, baluri si alte evenimente mondene asa ca nunta nu e mare lucru. Lumea se imbraca cu gust dar nu se asorteaza si nici nu cumpara rochii sau tinute ‘special pentru nunta’ pentru ca deja le au gata de la alte ocazii. Cel mai probabil nu vin formatii sau nu se canta lucruri cunoscute (depinde de invitati), ci muzica clasica.

Si daca vreti sa cititi despre tipuri de invitati la nunta..tin minte ca Elena (Ionita) sau Costin (Radu) facusera o scurta analiza a genurilor de oameni prezenti la nunti. Pentru ca pe noi plannerii ne framanta lucruri la care altii nici nu se gandesc mai mult de 30 de secunde.

Pe final, ce m-a facut de fapt sa ma gandesc la chestia asta:

“Ha-ha, ce trebuie sa moara mai intai in Romania e snobismul si nuntile spectacol la care se cheltuie zeci de mii de euro pt chestii cat mai superficiale si mai de dat mare si scos in evidenta ce tare esti tu. A devenit o competitie, care face cea mai spectaculoasa/scumpa nunta, invitatii ajung sa fie mai aranjati si ies mai mult in evidenta din grup decat mireasa si mirele, etc.

La nunta te duci sa iti sarbatoresti iubirea si decizia de a petrece restul vietii cu cel drag, nu sa te chinui sa le faci in ciuda la altii cu ce ai tu si ti-ai putut permite:) Mie imi place tare mult nuntile modeste si normale in State, unde lumea se simte bine, sunt de bun gust si ideea e sa te bucuri de cei din jur si sa chefuiti, nu sa va bateti in inele cu pietre cat mai pretioase, preturi de rochii, etc..”

Un comentariu aici, de Adriana

Unde sunt acesti oameni?

E ora 11 noaptea si citesc un articol usor nervos despre Stefan Banica Jr. la Pitici Gratis (pe care n-o sa il dau ca link, cei sensibili la cuvinte urate au fost anuntati) care se intreaba de ce Banica Jr. a vandut 7 concerte de sarbatori si are mereu salile pline. In esenta, cine sunt oamenii care asculta Stefan Banica? Cunoastem pe cineva?

Cineva zicea de noi astia din publicitate ca suntem pastilati sau ca traim in propriul nostru palat de clestar la care nimeni n-are acces, pe principiul ‘I listen to bands that don’t even exist yet’. Si ca atunci cand facem reclame ne gandim prea mult la noi in loc sa ne gandim la oameni. Uneori tind sa cred ca in Romania in publicitate unii se pierdeau foarte usor si multe orgolii au fost ranite prin aducerea la realitate. Ne-am suparat si ne suparam in continuare si concluzia pare sa fie ca bai, in Romania e plin de prosti. Ca n-ai cu cine, ca traitul iti ia tot timpul si asa mai departe.

Uitandu-ma pe strada, pot sa zic ca e plin de prosti. Prosti tradus in lenesi in gandire, comozi, superficiali si luati la gramada, totul pare foarte dezorganizat. Stam in usa la metrou, ne oprim pe partea stanga pe scara rulanta, ascultam manele, facem mici in fata blocului la gratar si parcam masinile pe unde ne taie capul. Ascultam Stefan Banica Jr. se pare.

Tot in lume se mai auzea chestia aia cu ‘consumatorul nu e prost, e nevasta-ta’ dar uitam faptul ca oamenii vor sa se simta ei bine. Sunt exact ca nevasta in sensul ca daca nu primesti laude, complimente, pantofi, telefoane, mesaje, porumbei calatori, si in general atentie de la persoana care trebuie, cand trebuie, cum trebuie incepe sa se strice totul. De multe ori cand ni se spune ca insultam inteligenta consumatorului, noi de fapt insultam educatia lor.

Uitam ca oamenii asculta Stefan Banica, ca si cei mai politicosi oameni vor sa bea din sticla, sa caste fara sa puna mana la gura, ca daca ne mananca ne scarpinam (sau vrem), ca daca ciocolata ne ingrasa nu e nimic in neregula cu noi, e doar cu cei carora nu le plac formele. Nu e o noutate ca totul trebuie sa fie despre noi, noi, noi si iar noi dar multa lume uita cine suntem ‘noi’ de fapt. Si eu vad focus grupuri in care femeile zic ca le dau doar lucruri sanatoase copiilor si celelalte zic si ele la fel ca sa nu para mame iresponsabile. Avem o paine feliata fara crusta care se vinde la 400 si 800 grame si trec pe langa raft uneori si ma gandesc ca totusi exista cineva care e prea lenes sa taie crusta si mai bine da niste centi in plus ca sa o cumpere fara direct.

Unde sunt acesti oameni ma intreb si eu in fiecare zi dar imi dau seama ca de fapt sunt peste tot in jurul meu si ca mai bine nu ma mai intreb si accept faptul ca unii o sa cumpere si pantofii care mie mi se par urati, si parfumul care mie mi se pare prea dulce, o sa foloseasca si solarul chiar daca risca sa faca un cancer de piele pentru ca bronzul are o semnificatie, cancerul e ceva intangibil pana il ai.  Si probabil am devenit mai toleranta la chestiile astea. I started believing in redeeming qualities. Dar nu se aplica la toata lumea. Daca esti portocaliu, inca esti usor tembel.

Ideea e ca mai bine nu ne intrebam cine sunt, mai bine sa nu uitam ca sunt acolo. Tot timpul. Si o sa vina sa ne bantuie!

Statia de autobuz pe timp de ploaie

Mi se pare fascinant faptul ca atunci cand e soare si frumos si oamenii asteapta intr-o statie de autobuz, toti se aseaza intr-o linie aproape perfecta. Nimeni nu sta in fata altcuiva si daca stau s-ar putea invariabil sa trebuiasca sa se dea la o parte pentru a lasa pe cineva sa treaca prin fata pentru ca trotuarul e prea mic. Distanta e in schimb aceeasi, aproape un metru unii fata de altii daca suntem deja prea multi care asteapta, niciodata mai aproape.

Doar ca atunci cand ploua totul se schimba – desi avem umbrele, preferam sa stam la adapost in statie si atunci distantele dintre noi chiar nu mai conteaza. Ne inghiontim uneori pentru ca nu mai e loc si de oameni, si de umbrele. Ceea ce deranjeaza, dar nimeni nu zice nimic. Invadarea spatiului personal nu mai conteaza prea mult, pentru ca toti stim de ce – ploua!

Cand e frumos insa nu exista nicio scuza care sa explic de ce as vrea sa stau atat de aproape de altcineva. Diferenta fiind ca in Romania, din cate am observat, lumea se departeaza usor, spre deosebire de aici, unde nimeni nu clinteste decat in cazul in care vine autobuzul si se pot departa 🙂

De asemenea in autobuz exista persoane care se aseaza indiferent de cum sta persoana de langa, si persoane care totusi lasa putin spatiu intre, dar trebuie sa-si intinda picioarele pe culoar, unde deja nu mai e loc pentru altii sa treaca. Atunci cand incep sa se elibereze scaunele, oamenii prefera sa stea singuri pe o bancheta, de multe ori la fereastra ca sa-si poata intinde picioarele. Altii stau pe banchetele cele mai din spate, ca sa-si puna picioarele pe scaunele din fata lor si sa toceasca materialul de pe ele, desi evident sunt semne de ‘nu puneti picioarele pe scaun’. Atunci cand cineva chiar sta pe unul din scaunele de ‘picioare’ (cand autobuzele sunt aglomerate), nimeni n-o sa isi intinda piciorul pe scaunul de langa, sa nu para ca sunt ei aia necivilizati.

Oh boy, bus rides are eternally fun.

In 9 metri patrati

Stiti ce ni se spune noua, in tara “care a inventat plannerii”? Ca cele mai multe oportunitati de angajare sunt in Asia, pentru cei dispusi sa se mute acolo. Shanghai, Hong Kong, Bangkok. Toata lumea se inghesuie acolo, nu neaparat pentru ca e puterea de cumparare atat de mare, cat din cauza faptului ca par sa se trezeasca incet-incet dintr-un fel de somn adanc si totusi…

Ma uitam la site-ul unui fotograf pe nume Michael Wolf si proiectul 100×100, 100 de camere de 100 square feet (9 metri patrati) in Hong Kong:

Putem invata multe: ca oamenii, desi au la dispozitie doar 9 metri patrati, nu vor renunt la a colectiona lucruri de care nu au nevoie (hoarding), ca a avea un televizor e aproape necesar ca prim contact cu lumea si metoda de combatere a singuratatii, daca nu ai un calendar si un ceas in camera e ca si cum pierzi sirul zilelor sau ceva. Ah, si un aparat de aer conditionat. Si multe alte lucruri. Dar a spune ca toti oamenii strang cureaua sau schimba stilul de viata cand vine criza sau ca toti se adapteaza brusc la mediul in care traiesc…well, no. De multe ori am fost surprinsa sa constat altfel.

Va dati seama ca unii din oamenii aia ar fi socati sa aiba un apartament cu mai mult de o camera? Pana s-ar obisnui.