deea // supermagnet

Citeam zilele astea in ziar (fara gluma apropo de ce am zis mai devreme) despre planuri de implementare a unui tren de mare viteza care sa uneasca orasele principale in mai putin de 2 ore. Momentan de la Londra la Manchester fac 2 ore (cu un tren Virgin Pendolino – solutia adaptata pentru infrastructura curenta dar limitata la 200km/h) si cu un tren de mare viteza s-ar face o ora. Asta inseamna foarte mult si m-ar bucura daca as ajunge sa lucrez in Londra cu posibilitatea de a ramane in Manchester, oricat de improbabil ar suna. De fapt, ar insemna ca pot sa locuiesc fix unde vreau si va exista un tren de mare viteza in apropiere!

De ce ma bucura?

Bucuresti – Cluj de exemplu: 426 km zice un site (eu nu stiu fix de unde si pana unde, +/- cat vreti voi)

Londra (Euston) – Manchester (Piccadilly): 333 km, dintre care probabil 30 nu sunt autostrada pentru ca sunt in oras.

Daca cu trenul imi ia 2 ore sa parcurg 333km (sau o ora cu ideea asta noua), inseamna ca suntem in directia cea buna.

Ma bucura in special pentru ca cei care sustin ideea – si aici vine partea importanta – au zis ca din cauza ca ne ia atat de mult sa traversam tara in lung si in lat, economia are de suferit. Adica problema nu e cat ne costa pe noi sa implementam sistemul asta, ci cat o sa ne coste daca nu o implementam.

Si sincer, mi se pare corect & I don’t care what you think. Atata timp cat un tren poate sa ma duca 300km intr-o ora, o sa prefer intotdeauna trenul condusului, oricat de placut ar fi. Nu e mereu placut Ca o sa li se puna bete in roate sau nu, e alta problema, important e ca exista suficienti oameni care sa fie de acord ca trebuie ca sa se poata schimba ceva.

Descoperiri si redescoperiri dupa un semestru destul de intersant:

• Am vazut cutia in care se afla cel mai vechi negativ din lume apartinand lui Fox Talbot (1826?) pentru ca Bradford National Media Museum nu vor sa o deschida dar o scutura ca sa ne asigure ca e inauntru. 
• Scaun William Morris, circa 1865

• Jules Chéret, 1893

• Glasgow Institute of Fine Arts Poster, Art Nouveau, 1895

• James Montgomery Flagg si posterul Uncle Sam Wants YOU;
• Cubism, Futurism, Expressionism
• Alexander Rodchenko, Russian avantgarde

• Franz Ferdinand, circa today, photo by kewlio

• Bauhaus, Dessau by Gropius

• Art Deco, Harry Beck, London Tube Map, copyright to.. TFL?

And many more

 (Jules Cheret, Folies Bergere, Fleur De Lotus, 1893 Art Nouveau poster for the Ballet Pantomime, Copyright of the Lordprice Collection and is reproduced on Wikipedia with their permission)

Colour lithograph, printed in four sections in plate vertically b.l.: ‘HERBERT McNAIR / MARGT MACDONALD / FRANCES MACDONALD’; inscr. in plate b.: ‘THE GLASOW / INSTITUTE / OF THE FINE ARTS / OPEN FEBRUARY TILL MAY’; inscr. in plate vertically b.: ‘CARTER AND PRATT. ART POSTER LITHOS. GLASGOW’ Hunterian Art Gallery, University of Glasgow

Vroiam sa scriu o insemnare lunga despre niste companii aeriene dar o sa ma limitez in a spune:

1. Toate zborurile Lufthansa din Bucuresti spre Munchen sau din Munchen spre Bucuresti au avut niste piloti plictisiti si stewarzi (de fapt cred ca au fost doar femei pana acum) prosti care vorbeau prost engleza si au fost probabil luati de pe ceva curse interne si fortati sa zboare in afara Germaniei. Omul de langa mine intreaba ce se intampla daca intarzie cursa si ele raspund unde e poarta desi nu asta il interesa si avea si o schema cu aeroportul in brate. Se uita la fel de urat la tine ca atunci cand intrebi vreun vanzator plictisit daca poate sa-ti arate ceva, de parca l-ai deranjat de la siesta. Daca esti roman in zborul spre Munchen inevitabil o sa ti se raspunda asa, in sila, intr-o engleza stricata, daca vorbesti germana iti dau si buna ziua si te tin la o mica discutie sa te intrebe cum esti. Cine zicea ca Romanii sunt priviti la fel ca toti ceilalti europeni se insela. Raspunsul este “nu inca”.
2. KLM are stewarzi foarte draguti si amabili dar limiteaza mancarea primita in avion la un minimum care o sa infometeze pe oricine la zboruri mai lungi de trei ore.
3. Tarom inca da un mic dejun complet in avion! Habar n-am ce faceau stewardezele pentru ca toti eram prea ocupati cu mancarea si somnul de dupa. In mod exemplar cand s-a anulat cursa pe care o aveam, pana a doua zi cineva s-a ocupat de noi sa ne urce pe toti intr-un avion ca sa ne intoarcem cu bine.
4. British Airways au probabil cele mai bune servicii peste care am dat pana acum desi s-ar putea sa fie doar norocul meu sa dau peste cele mai dragute stewardeze de cand tot zbor incoace si incolo. Daca ar fi sa zbor cu ei din nou, as zbura doar prin Londra

Londra e un oras foarte aglomerat. Cu toate imbunatatirile pe care le-ar putea face, toate bicicletele si toate metrourile sau trenurile, tot va fi aglomerat. Intrebare:

“Pe ce parte stam cand ne aflam pe o scara rulanta?”

Probabil bloguri gen programare sociala si multi altii (piticu sau subiectiv) o sa raspunda “pe partea dreapta”.

Da, e adevarat, in lumea civilizata se sta pe partea dreapta. In Marea Britanie vad destui oameni care inca stationeaza pe partea stanga, mai putin in Londra, in statiile aglomerate. E atat de aglomerat incat unii oameni chiar se grabesc si sunt si foarte nervosi. Aici a intarzia doua minute e echivalent cu a rata lucruri foarte importante si nu pot decat sa fiu de acord cu tata care zice ca importanta punctualitatii e subestimata in ziua de azi. It can’t be stressed enough. Aici lucrurile sunt destul de simple: daca stai pe partea stanga o sa ajungi cel mai probabil imbrancit de cineva sau impins inapoi pe partea dreapta acolo unde ti-e locul. De multe ori mi-am zis ‘nu frate, nu se poate’ dar da frate, se poate. Daca vezi pe cineva venind cu o umbrela din spate, fa-i loc!

In Londra sunt cei mai putini oameni care stationeaza pe partea stanga. S-au invatat ca nu vor sa fie loviti de alti calatori furiosi care vin in viteza pe scarile rulante. Oamenii sunt si politicosi, te imbrancesc si isi cer scuze

• Dupa ce te-au dat la o parte (”Sorry sir but you’re on the wrong side“)
• Uneori chiar inainte sa te imbranceasca (”Sorry, could you move out of the way?“) dar de foarte putine ori pentru ca timpul de reactie e prea lung si nu iti poti permite sa pierzi secunde pretioase.

In Romania ultima oara cand i-am zis cuiva sa se dea la o parte ca ma grabesc mi-a raspuns cu “da’ ce te grabesti asa?” de parca n-aveam voie. In Romania nimeni nu se grabeste nimeni nicaieri ca sa inteleaga de ce sa se dea din drum si sa stea unde trebuie. Concluzie: de fiecare data cand ma mai urc pe scara rulanta si vad oameni asezati aiurea o sa ma prefac ca ma grabesc doar ca sa le arat cu degetul autocolantele alea care zic “Va rugam stationati pe partea dreapta” in momentul in care intreaba “Unde scrie ca n-am voie sa stau aici?”. Iete, acolo! Nu ma dau cu scara rulanta ca asa imi place mie, ci pentru ca ajung mai repede sus. Si daca nu ma grabesc o sa o iau intotdeauna pe scari ca sa pun osul la treaba.