Twitter în România + internet prin mobil

Că tot vorbeam de Pinterest și alte servicii de genul, mi s-a atras atenția că la Cristi pe blog e o conversație interesantă despre motivele pentru care twitter nu a prins în România.

Două chestii:

  • Unu, am prieteni la Twitter atât în Londra cât și în San Francisco (da, probabil o să citiți). Poate n-o să fie de acord cu unele chestii, dar scuza mea e că nu lucrează fix în departamentul în care vor să recruteze: strategie. Pe de altă parte, Twitter în Londra se folosește de munca mea; au un fel de „ghid” pentru clienții care vor să folosească twitter ca platformă publicitară.
  • Doi, cine n-a citit „Twitter, the startup that wouldn’t die” ar trebui să citească pentru a înțelege când și cum twitter a făcut mișcarea de la hashtag la promoted tweet ca un pic de context.

Pe lângă toate motivele enumerate de Cristi și de Dragoș mai e o chestie oarecum evidentă pe care nimeni nu a menționat-o, nu știu dacă din cauză că e prea evidentă încât se consideră de la sine înțeleasă dar să fim clari: Twitter e o rețea de socializare care beneficiază cel mai mult de accesul la internet prin telefonul mobil. Ai putea să ai twitter prin SMS, dar ca să înțelegi experiența trebuie să fii conectat cam tot timpul. Sigur (și nu mai știu care e ultima cifră) că există oameni care accesează de pe desktop și prin aplicații gen Tweetdeck etc. dar grosul trebuie să fie de pe mobil.

Conform Eurostat, în rândul celor între 16 și 24 de ani (eternul segment, pentru că oricum fiecare companie de pe planeta asta consideră că ei sunt „cheia” către a-și crește cota de piață):

Acces zilnic la rețele de socializare:
Screen Shot 2013-07-28 at 09.59.59Acces zilnic la rețele de socializare prin telefon:

Screen Shot 2013-07-28 at 09.59.51

De ținut minte, cum mi-a trimis un prieten pe mail: „si eu mai uit uneori ca nu toata lumea e online 10+ ore pe zi ca mine. Noroc ca ma mai suna maica-mea din cand in cand si-mi aduce aminte ca abia a invatat sa foloseasca un telefon mobil acum 2 ani si de calculator nici nu se pune problema.”

Tot de ținut minte, UK folosește Twitter în mod super-avansat față de restul europei deja iar cifra e undeva în jur de 10 milioane de utilizatori. Pe lângă faptul că UK e o țară bogată unde lumea își permite abonamente cu date și „piața” e în mare parte Apple iPhone (de la 3G până la 5) plus Samsung Galaxy S4, în UK cifrele sunt și mai mari din cauza populației – 90% dintr-o bază mare e semnificativ versus. 90% dintr-o bază foarte mică (de ex. dacă în România sunt 300,000 cu vârste între 16 și 24, în UK probabil sunt 1,2 milioane).

Ca bonus, pentru cine s-a întrebat vreodată unde sunt cei mai activi utilizatori de Twitter de pe pământ – în Arabia Saudită (urmați de Turcia și Emiratele Arabe). În UK maxim 20% din populație are cont de Twitter. În Arabia Saudită cam 51% (studiu efectuat pe un eșantion de 150,000 de oameni)

Nicusor-Dan

Înapoi la ce zicea Cristi, o chestie interesantă pe care am observat-o lucrând pentru un partid de aici de pe la mine și făcând recenzia conturilor de twitter ale membrilor e faptul că de când nu a câștigat alegerile pentru primărie, Nicușor Dan nu a mai folosit Twitter absolut deloc. Nu e interesant în contextul Twitter, e interesant în contextul „politică” din care tocmai am ieșit. Mă întreb de ce nimeni n-a sesizat sau considerat că ar fi important să continue dacă ar vrea să mai încerce vreodată, mai ales că a avut cei mai activi sau vociferoși suporteri în social media. Mă rog. Eu una aș fi făcut ceva cu ei.

Anyway, cam asta ar fi contribuția mea la conversație. Nu mai știu cum e piața telefoniei mobile din România dar poate cineva care știe mă iluminează și pe mine (sau contrazice, oricare).

Cifre, cifre, multe cifre si moartea centralei

De ce toata lumea are senzatia ca brusc daca investim in twitter o sa fie totul minunat si o sa renuntam si la centrale? Daca twitterul ar lua jumatate din numarul de plangeri pe care le iau centralele ar face poc in primul rand, dupa care ar enerva pe multi care oricum nu-si rezolva problemele prin conceptul de ‘call centre’ ..how ’bout we get rid of the concept in the first place? Daca ai ajuns atat de mare incat sa ai nevoie de centrala in India, e momentul sa-ti pui intrebarea ‘ce-ar fi daca centralele astea n-ar exista?’

Ce-ar fi…

“For newlywed Mukherjee, who earns around $3000 per year (a high salary for a young Indian urbanite, yet a mere one-sixth of the average call-center wage in the States), such tales are a bizarrely intimate insight into the downside of the American Dream. She admits that she always thought of the U.S. as a place with “a never-ending supply of money and material possessions,” where crises are solved by Bree Van de Kamp turning up on the doorstep with freshly baked muffins. So did most of her colleagues. Indeed, call centers are renowned for emulating and idolizing U.S. culture. At 24/7 Customer, agents learn to speak with fake American accents and adopt Anglicized names like Kate and Ben. They attend crash courses in American history and study staples of Americana like Friends and The Apprentice. 24/7’s lobby says it all: The walls feature murals of smiling call-center agents, dressed in the casual, geek-chic fashion of Silicon Valley hotshots, alongside giant corporate slogans. We are a highly motivated, performance-driven organization, says one.”

Cinci intentii bune cu deficiente

Cateva chestii care au in inceput promitator si ar putea continua in aceeasi nota dar pe alocuri scartaie:

MAE Romania care da informatii dar nu stiu/nu cred ca raspunde la intrebari; daca ar raspunde ar face cautarile de pe site-ul lor mult mai usoare;

2. Tarom care pare sa raspunda la intrebari si sa ofere informatii dar nu a facut vreun efort special in zona PR, de exemplu sa ne linisteasca cu ce-au facut sau n-au facut sotii Banica;

3. RATB care cred ca a amortit de la frig, altfel mai anunta intarzieri si aglomeratie pe diverse trasee si alte diversiuni;

4. Politia Capitalei care are si facebook si as zice unele poze chiar relevante in caz ca la TV cenzureaza continutul; la ei pe fb nu. Buletinul informativ devine usor plicticos dar cred ca daca isi filtreaza singuri continutul punand informatii doar despre lucrurile cu adevarat relevante sau producand stiri gen ‘tineti mainile pe buzunare in autobuzul x, y’ si eventual informatii de bun simt despre unde sa nu te plimbi pe strazi noaptea ar fi si mai urmariti considerand ca raspund la intrebari;

5. Tnuva Romania: nu stiu cine scrie, ce face dar e foarte prietenos sau prietenoasa. Sau mai bine zis a fost. Peste craciun pare ca a disparut de la post dar facea bine ce facea cu mici exceptii: nu stiu cati oameni ar vrea sa fie prieteni pe twitter cu iaurtul si laptele, dar mai degraba sub ideea de mic dejun sanatos sa-si creeze un sub-brand care chiar are relevanta. Mai bine zis, cu cine ai fi mai degraba prieten: cu zuzu sau cu Tnuva? I thought so;

Insemnari optimiste si incurajatoare, da? Nu doar nervi si ‘asa e prost’. Habar n-am cine lucreaza la ele, daca citeste, daca ii pasa dar ideea e ca se poate

Pe net nu exista intimitate

Acum cateva zile cred ca Mark Zuckerberg was tripping on acid cand a spus ca n-ai nevoie (ca fiinta umana) de intimitate si protectia datelor pe facebook mai nou, adica oricine poate sa te vada, sa te gaseasca, sa stie ce faci fata de ideea cu care incepuse, aia de retea pentru studenti de Ivy League sau ce era. Studentii inca au retele si cel putin o vreme ma simt usor fericita ca Manchester Metropolitan University ’10 si Manchester Metropolitan University Graduates o sa ma tina cat tine facultatea si cat o sa am o adresa @stu.mmu.ac.uk

A demonstrat asta prin putin PR aratand ca prin pozele lui n-are ce sa ascunda, in mare parte poze inocente din sediul Facebook, o poza cu prietena la calculator, una cu el in pijama cu un urs in brate si le-a zis oamenilor de peste tot ca privacy is dead. Intimitatea a murit, vezi doamne, dar intrigile si facebook stalking continua cel putin in lumea muritorilor de rand.

Pana aici nimic din ce nu stiam deja, dar saptamana asta totul a luat foc parca. Google a lansat un telefon si pentru ca Google nu stie sa lucreze cu publicul – orice ati crede, credeti invers; nu tu, nu eu, nici noi cu totii nu suntem ‘clientii’ google; Noi suntem obiectul pe care il detine si il vinde companiilor care ne baga publicitatea pe gat. Spunand asta ca om care lucreaza in publicitate nu e frumos dar e adevarat – si pentru ca pana acum n-au mai vandut ceva unor oameni au vandut un telefon oamenilor care suna la AT&T si profita de minunea numita call centre ca sa intrebe ‘de unde il aprind?’

PS – pauza un moment. A trebuit un ARTICOL INTREG pe Realitatea sa ne spuna ca a ajuns primul Nexus in Romania si ca Michael Arrington insusi a adaugat-o pe twitter pe fata care a castigat concursul si i-a spus ‘draga mea, trebuie neaparat sa vorbim’. De fapt i-a zis doar ca trebuie sa o contacteze telefonic dar in ziua in care Google a lansat Nexusul a fost un fel de fapt divers in categoria de stiri business si cu atat mai putin l-a interesat pe muritorul de rand ca Google a mai facut ceva. Google duce de vreo luna si mai bine o campanie agresiva de promovare a Google Chrome si in marea de HTC-uri HD2, iPhone la 3 retele deja cred ca oamenilor a inceput sa le pese cat negru sub unghie sau pur si simplu nu mai observa. Schimbarea se produce in mod invizibl.

1. Metro, ziar zilnic gratuit in marile orase si 2. Reclama din Leicester Sq de la metrou si acelasi text ca pe pagina 4 din Metro

Au vandut un telefon, oamenii s-au trezit ca au telefon, au retea dar cui reclamam daca nu merge? La cine sunam? In magazine tuturor li se spune sa mearga pe google.com dar problema e ca pe google.com nu gasesti un numar de telefon, cu atat mai putin un call centre. A iesit atat de prost incat Google a trebuit sa nu mai cenzureze continutul in China ca sa o scoata la capat cumva sau macar sa balanseze situatia.

Intre timp, pentru ca tot Google a inceput sa afiseze rezultate in timp real din twitter, Facebook a facut tot posibilul sa arate ca twitter. A creat un live feed, acum am doua feeduri, inca un lucru in plus pe care sa nu-l citesc (ca oricum nu-l citeam inainte) si mentiunile in status update PLUS status update prin email. Ca dovada ca i-a casunat tare de tot, in Facebook poti sa cauti (evident) in status updaturile tale si ale strainilor, din ce in ce mai mult ca twitter search. Cireasa de pe tort, ca sa fie indexati in Google evident s-a renuntat la privacy settings. Cineva o sa inceapa sa planga candva si o sa strige ca vrea la mama.

Totul e minunat de intamplator. Pe mine ma doare capul si asta e doar o parere in caz ca trebuie sa va reamintesc – multi o sa ziceti ca nu, dar de fiecare data se nimereste cineva care sa-ntrebe da’ ce-oi fi tu mai desteapta? Nu-s, doar ghicesc in pastile de ibuprofen. Imi induc o transa si de acolo ies teorii..cum e previziunea ca social media 2010 o sa fie in mare parte despre real time search aka cautare in timp real