Cine se bucură de „prețurile de aeroport”

Că tot am avut o prezentare către un aeroport faimos din Singapore ce nu va fi numit, am zis să adaug părerea mea nesolicitată la însemnarea despre comunism/populism și prețurile de aeroport. Speranța mea era ca oamenii să își pună întrebări apropo de ce se întâmplă în aeroporturi și eventual să „boicoteze cu portofelul” și să nu încurajeze practici dubioase în loc să dezbată câte supermarketuri există într-un perimetru de 2 km în jurul aeroportului. Nu știu câți s-au întrebat (sau știu) cum fac aeroporturile bani ca să înțeleagă de ce conversația e interesantă în general.

În principiu, aeroporturile fac bani din taxe către companiile aeriene (reflectate în prețul biletului ca „taxa de aeroport”, incluzând chestii gen hangare, securitate, ș.a.m.d.) și din magazine plus parcări și alte servicii contra-cost, de exemplu shuttle spre hotel sau un serviciu prin care să poți să comanzi produse din duty-free și să le colectezi din aeroport înainte să pleci.

 E oarecum invers proporțional: cu cât sunt mai mari taxele de aeroport, cu atât companiile aeriene vor căuta alte aeroporturi din care să zboare sau să facă transferuri. Cu cât sunt mai mari prețurile în magazine și parcări, cu atât mai mult oamenii o să evite serviciile și o să apeleze la operatori sau alternative pentru servicii (sau vin cu pachețel de acasă). E un echilibru fragil: dacă umbli la ambele variabile sau ai un monopol asupra anumitor elemente, enervezi pe toată lumea.

Îi enervezi pentru că unele companii vor plăti întotdeauna ca să zboare n curse pe zi către anumite destinații dintr-un anume aeroport și nu au încotro. Dacă ești British Airways și e vital să zbori din Londra spre New York pentru că oamenii de afaceri depind de tine, vei plăti un premium pentru serviciile aeroportului și faptul că oamenii care te plătesc bine s-au obișnuit cu Heathrow, au transportul ușor sau asigurat, ș.a.m.d. și nu vor să zboare spre New York din Stansted. Dacă ai curse care nu sunt o prioritate sau branduri regionale, gen Londra – Dusseldorf, poți să îi rerutezi printr-un aeroport mai ieftin și un slot mai ieftin – foarte devreme, sau foarte târziu.*

Obiectivele unui aeroport ar trebui să fie deci mai multe companii aeriene, mai mulți pasageri, mai multe magazine care să le plătească chirii.

• Ca să atragă companii aeriene trebuie să fie relevant local în țară sau într-un perimetru geografic mai mare; de exemplu dacă ești Singapore Airlines și ai de ales între layover pentru cursele transcontinentale în Munchen sau în Paris, pe cine alegi? Al cui pitch e mai convingător?
• Trebuie să găsească magazine relevante pentru genul de călători care zboară cu operatorii prezenți (plus prieteni, familii), altfel oamenii consumă puțin sau deloc, fie că e vorba de cafeaua disponibilă sau mărcile de vânzare. Ai putea să pui un magazin Prada în aeroportul de unde pleacă RyanAir și WizzAir dacă scopul e să faci oamenii să caște gura și să-și dorească Prada.

Ca un apropo, magazinele încearcă și ele să își recupereze costurile prin piața de „travel retail”. E fix motivul pentru care magazinele duty-free mereu conțin ediții limitate (și/sau gigantice) ale unor produse, variante pestrițe pe care „trebuie” să le cumperi și așa mai departe. Pe lângă faptul că se adresează unui anumit tip de călător, ai puțin timp la dispoziție să decizi dacă vrei sau nu; dacă acționezi sub impuls pe baza elementului de noutate, vei plăti mult mai mult.

Companiile aeriene pe de altă parte „răspund” și ele printr-un apel tot mai mare la: 

• self-service (ca tu să petreci mai puțin timp în aeroport)
• executive/business lounge propriu (ca tu să cheltui bani cu ei, nu cu aeroportul), ambele servicii ce pot fi ușor transplantate oriunde în altă parte
• limite și restricții la bagaje – există o dimensiune universală, dar te pot împiedica să te urci cu alte chestii în plus pe care le cumperi din aeroport; poți să ai sau să n-ai voie să le pui sub scaun. Ghinion pentru aeroport dacă operatorii sunt exigenți.

Pasul doi…poate pentru altădată. Cine credeți că profită din întârzieri?

Dacă managementul aeroportului pune bețe în roate operatorilor care nu au sau nu își permit alternative, brandul operatorului suferă când poate nu e vina lor dar aeroportul încasează răsplata sub forma oamenilor care cheltuie în magazine când se plictisesc, așteaptă sau mai știu eu ce fac. Când aștepți și ți-e foame, șnițelul ăla de 20 de euro brusc devine apetisant…

Apropo de asta – iată o variantă de răspuns: în China au decis ca avioanele să decoleze, rămâne să improvizeze aterizarea pe drum.

* Uneori se zboară devreme nu doar pentru că e ieftin, ci și pentru că sunt curse pentru oameni de business cu întâlniri de la ora 9 și se întorc în aceeași zi.