Am revenit! După o absență mult prea lungă cauzată de lipsa de internet acasă. De când m-am mutat și până azi nu am avut acces la internet ca toți oamenii normali – de fapt cred că nu am mai avut internet de cândva pe la mijlocul lunii iulie. Am avut la serviciu, dar nu știu alții ce fac cât sunt la serviciu, eu una am de lucru și mă iau cu altele înainte să scriu pe blog. Cel puțin am reușit să cumpăr două biblioteci – trăiască IKEA Expedit (la altceva nici nu am de gând să mă angajez). Trăiască și cutiile în care pot să arunc tot felul de chestii. Încă îmi place unde m-am mutat, e plin de verde, ca în parcul din spatele casei și are și o piață, ceva ce mi-a lipsit destul de mult în Manchester. Acum să îmi fac timp să și ajung 🙂
Am ieșit cu bicicleta și am făcut un traseu de 25 de km până la un lac de acumulare / stație de filtrare a apei când am prins vreme mai răcoroasă:
Am primit un cadou de la o prietenă cu care am făcut cunoștință prin Instagram. Nu știu cum funcționează misterul prieteniilor întâmplătoare, dar acum ne vedem în Londra, ieșim la cafea și ne dăm mesaje cam în fiecare zi. Am uitat cum arăta viața înainte de iMessage aproape. Mi-era dor de o persoană cu care să pot să împărtășesc glume stupide, frustrări și prostii făcute – și dacă nu am o Mazi aici, trebuie să fac compromisuri
Am fost în Frankfurt de vreo două ori cu serviciul, a doua vizită fiind o experiență tare ciudată cu plecat dimineața din Marea Britanie și întors seara când încă nu părea real faptul că am fost în altă țară la prânz și m-am întors la mine în pat.
Acum am la activ un proiect destul de mare (si partea proasta e ca nu pot sa spun pentru cine e) si urmeaza sa intervievez niste oameni pentru un rol de planner / strategist. Nu stiu de ce, dar acum cativa ani nu credeam ca o sa ajung sa angajez oameni la randul meu. O sa fie o luna interesanta 😀
Comentarii
4 răspunsuri la „De prin Warwickshire”
awww, honey. i should pay you a visit and bring some prosecco with :))
Andreea,
Nu am comentat niciodata pe blogul tau, dar acum o fac ca sa iti spun ca mi-ai lipsit si am zambit azi, cand te-am regasit in reader.
Doamne. ce verde e peluza aia! Eu ma uit la ditamai parcul si vad multa prafaraie si gazon chel si ars de soare. Bine ca vine toamna, poate il mai repara Mama Natura.
multumesc frumos 🙂 nu prea am avut timp sa scriu si imi dau seama ca scriu doar prostii cand am, dar cam la asta se rezuma viata momentan. Multumesc pentru vizita (din nou).