weekend-ul s-a terminat

…a fost frig, e frig în continuare, au rămas și resturi pentru luni. Dau vina pe easy peasy pentru salată. A fost supa de dovleac și cartof dulce, supa de linte, morcovi, cartofi și praz, supa miso cu pak choi și altele de care nu îmi mai aduc aminte. De fapt cred că am avut o săptămână vegetariană în materie de supe 🙂

…au devenit altceva pe drum, total inestetic și motivat de foame care nu mai putea să aștepte

Brunswick ham pentru că nu mă omor după șuncă dar pentru asta aș face multe. Inclusiv ieșit în ploaie fără umbrelă și în papuci. Dar n-am făcut asta încă. Poate pe culmile disperării când o să fiu gravidă o să mă dau jos din pat, rostogolesc până la mașină și să fug după ciocolată dar mai e până atunci…nu prevăd un viitor bun. Ciocolatei, firește.

Mi s-a făcut milă de niște narcise care au fost aduse și culese pentru Valentine’s Day dar romantismul nu e tocmai punctul forte al nimănui aici (poate mai spre sud…„spre Franța sud”*). De fapt, mulți vânzători de flori o să spună că bărbații dau mai mulți bani pe flori pentru mame de ziua mamei/zi de naștere decât pentru prietene și soții. Unii chiar strâmbă din nas când aud prețul de Valentine’s Day dar pentru mame e un fel de „fără număr” bănuiesc. Dacă mai consolează pe cineva 😀 Oricum, decât să văd flori aruncate, mai bine să le văd la mine pe birou și să sper că la anul nu mai jumulesc tot atâtea cât să rămână cu ele în brațe după marele eveniment.Promit că nu o să mă prefac că mi le-a dat altcineva dacă mă întreabă. Și nici nu mi le-am trimis singură la birou. Ca alții.

Și am descoperit și ce să fac cu toată pâinea pe care o cumpăr și se usucă. Știu că în alte țări le împușcă pentru că sunt ca niște paraziți dar mie îmi plac, sunt niște paraziți gălăgioși care îmi distrag atenția de la faptul că nu locuiesc într-o oază de verdeață sau pe malul unui lac, în conac cu servitori. Și dacă aș fi fost în Franța aș fi avut florile dar nu și gâsca, s-ar fi transformat în foie gras. Așa că mă mulțumesc cu flori și gâște dar fără foie gras momentan.

PS: mențiune, în caz că mai era nevoie – nu sunt blog de mâncare, nici de fotografie, nu aspir să fiu nici una (sunt făcute cu telefonul și cu un cuțit din IKEA care abia taie de obicei), nici alta dar cu asta îmi ocup timpul și dacă mă interesează suficient de mult încât să scriu pe blog, fix asta o să fac 🙂

* OK, ştiu pe cineva care e o excepţie de la regulă 🙂