după crăciun şi revelion

Nu am mai scris aici mare lucru despre viaţa mea şi ce-am mai făcut pentru că am intrat într-o uşoară perioadă de lene cauzată de marea întrebare „anul ăsta ce fac?”

Rezoluţiile de revelion sunt bullshit pentru unii şi literă de lege pentru alţii; unii fac câte 100 şi nu se ţin de niciuna sau ‘rezolvă’ doar una sau două, alţii fac puţine şi nici de alea nu au chef. Uneori întâi februarie devine ziua de ‘new year resolutions, take two’ dacă n-ai reuşit din prima. E frumos în nebunia momentului de dinainte de anul nou să promiţi lucruri (dacă ţi le mai aduci aminte după ce-ţi revii) pentru că aşa se face şi pare la fel de normal să nu reuşeşti. Nu-i înţeleg pe cei care au senzaţia că dacă primele luni nu sunt favorabile, tot restul anului o să fie la fel – până la urmă ideea e să încerci, să încerci din nou şi după aia să mai încerci încă o data. Bine că atunci când am învăţat să ne ţinem pe două picioare în loc de patru n-am renunţat pentru că era prea greu.

Anyway, de revelion am fost în Glasgow şi a fost cel puţin interesant pentru că am dat de cea mai mare colecţie de whisky pe care am văzut-o vreodată (a se înţelege diferenţa dintre alcoolic şi colecţionar entuziast), m-am familiarizat cu ideea de kilt pentru ocazii formale şi de Auld Lang Syne de revelion ca standard. Înainte să plec a trebuit să rezolv o problemă destul de importantă: luasem o cutie întreagă de tiramisu de acasă şi a trebuit executată. I’m sorry. I’m not dar mă rog…

Şi că tot veni vorba de planuri, anul ăsta marele „plan” e să plec în vacanţă în afara Europei. Ştiu sigur că aş vrea să fie Asia şi preferabil Cambodgia şi Vietnam în ciuda părerilor altora (de care nu ţin cont oricum) dar nu mă plâng dacă apar alte oportunităţi la care nu m-am gândit. Nu cred că e cazul să îmi fac probleme acum că informaţia e publică pentru că roţile deja sunt în mişcare 🙂

Cam atât apropo de revelion şi planuri.