I like birds

Blogul duce lipsă de însemnări de orice fel, dar măcar în background se întâmplă lucruri. În nicio ordine anume, despre păsări:

De când m-am mutat, mă tot gândesc la rațele, gâștele și lebedele de afară. Sunt puține rațe, multe gâște și vreo două lebede pe care nu le-am mai văzut de ceva vreme, dar sincer nici nu m-am uitat. Le aud și pentru mine e suficient, dar mă gândesc că în alte părți ale lumii, animalele astea enervează și probabil sunt omorâte pentru că nu mai e loc de ele. Gâștele în special, care sunt un soi de gâște canadiene (dacă e să mă iau după numele Canadian Goose) și au intrat în istorie în mod fatidic atunci când un zbor United Airlines a fost forțat să aterizeze în râul Hudson după ce a luat un stol de gâște din astea în plin. Pe când noi, în țara în care gâștele nici măcar nu mai migrează, uneori plătim ceva în plus în prețul apartamentului atunci când unii agenți imobiliari încearcă să le vândă ca ‘bonus’ pentru că nu găsești păsări la oraș toată ziua bună ziua. Pentru că puțină lume pare să știe ceva despre păsări, plătim cu bucurie. Dca n-am avut până acum, de ce nu? Și fiecare plătește din motive diferite: a crescut cu păsări și acum sunt un fel de compromis (viață la oraș și păsări), alții n-au avut niciodată dar e cu siguranță ceva în plus față de copaci și veverițe.

Eu simt că sunt undeva la mijloc – îmi place foiala de afară și sunt subiect de conversație și interacțiune, pe lângă ambarcațiunile de pe canal. Deși sunt banale, am ajuns la discuții filosofice pe tema animalelor domesticite și am inclus și faze gen „dacă rața aia nu tace acum, știu ce o să mănânc la cină”

PS: alte diacritice! Virgule!