Filosofia casei noi si IKEA

De bine ce IKEA a lansat o nouă reclamă plină de pisici, îmi place că acum redescopăr cât de bine e să simţi că eşti ‘acasa’. Până acum oricâte lucruri aş avea ca să personalizez spaţiul în care stau, până n-am casa mea n-o să simt că sunt ‘acasa’ nicăieri. Prin ‘casa mea’ înţeleg (evident) să îmi cumpăr propria casă sau apartament. Mă axam pe ideea de start small and finish big.

Vecinii mei de acum sunt mult mai interesanţi. Şi mult mai cumsecade – asta probabil pentru că nu sunt oameni. De fapt singurele zgomote pe care le aud sunt de afară. Eu, care n-am locuit niciodată la ţară sau în alte părţi sălbatice, mă trezesc acum cu lebede şi gâşte. Trading up ain’t bad!

În primele zile m-am trezit în continuare pe la 5.30-6, încă obişnuită cu orele stupide la care mă trezeam în fosta locuinţă. Stăteam şi ascultam, aşteptând să aud trântit de lucruri şi paşi grei care se plimbau prin casă până la baie. Nu auzeam nimic dar nici nu prea mai puteam să adorm la loc, aşa că lenea şi somnul au domnit în continuare. Până azi. Azi a fost bine !

Nu am net pentru aproape o lună, până în 30 septembrie, dar nu pot să spun că mi-e dor de el cu internet mobil şi alte preocupări oricum. Înainte aveam nevoie de internet şi ieşit în oraş ca să uit unde sunt sau unde mă întorc, acum pot să mă întind pe canapea să beau ceai sau să stau pe balcon şi să admir peisajul şi totul e zen. Între timp, după ce am terminat ‘Eat, Pray, Love’ (dada, nu e chiar întruchiparea răului aşa cum mulţi cred, dar nici pomul lăudat) m-am decis să mă apuc de Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann. Am mai mult timp pentru gătit şi alte nebunii.What’s a homeboy to do?

Mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu toate zgomotele şi subtilităţile casei. Frigiderul, cuptorul, toasterul, cuptorul cu microunde, vecinii care se plimbă prin casă, raţele care fac zgomot afară, sunetul picioarelor pe podeaua din balcon. Totul e linişte împrejur şi se aud doar zgomote surde. Comparativ cu fostul apartament…

Plimbarea către şi dinspre oraş sau muncă a devenit mult mai plăcută. Cu toate astea, luna următoare o să îmi iau o bicicletă care să mă ajute la cumpărături şi alte deplasări mai lungi. Am ochii pe un Van Moof dar aştept următorul salariu, cu toate că mi-au rămas destule resurse pentru luna asta. Până atunci prefer să mă plimb pe jos, să observ împrejurimile, peisajul, să fiu fericită că nu mă mai deprimă autobuzele şi oamenii.