Se intampla lucruri bune

Exista zile in care te trezesti si crezi ca o sa ai o zi obisnuita, plictisitoare la fel ca cea de dinainte. Dar nu!
Se intampla sa te asezi pe o banca in statia de tren sa mananci un sandvis intre 2 cursuri si se intampla ca cineva sa-ti ia portofelul fix din buzunar in mai putin de 30 de secunde cat te apleci sa-ti scoti sticla cu apa. Te uit imprejur, te pipai, ce naiba, doar era acolo! In jur nu e nimeni si nimeni n-a vazut nimic.Nu pot sa spun ca eram atenta la cine se aseaza si se ridica in jurul meu pentru ca la forfota de la ora aia, permanent trece cineva si se aseaza, iar pleaca sa prinda trenul samd.

Ma enervez, ma plimb prin jur, ma uit in geanta, sigur a disparut si nici pe jos nu e. UNDE E?!

Ma enervez iar, ma consolez cu gandul ca in statia de tren..adio.

Ma plimb pe jos pana la banca, anulez cardul care era singurul lucru major din portofel (sau mai degraba un plastic pentru cardul de student si abonamentul de autobuz + cardul si niste carduri de loialitate mai putin importante) si comand unul nou .

Ma plimb pe jos pana acasa, imi iau pasaportul si chitanta de la abonamentul de autobuz si ma duc pe jos pana la politie. La politie imi da un certificat in 5 minute, ma plimb iar pe jos pana la facultate, imi iau alt card de student cu £5 dupa ce o femeie nervoasa tipa la un biet angajat care nu-i facuse nimic, ba chiar ii explica frumos.

Ma plimb pe jos pana la sediul companiei de autobuze, singurul loc unde ti se inlocuieste mirificul document (sau prin posta dar sa trecem peste asta) si dau £25 sa imi iau unul nou.

In sfarsit ma sui in autobuz, ajung acasa si deschid mail-ul sa vad ca un angajat de la o companie de trenuri imi gasise portofelul si il pastrase in birou in statia de tren. Aveam adresa scrisa in el in caz ca il pierdeam oricum. Ma duc, desi eram sceptica ca o sa mai gasesc ceva in el si totusi un pic dezumflata ca anulasem tot si le reinlocuisem si platisem bani dar sa zicem ca nu am incredere in umanitate.

Cand ajung acolo nu era, dar era colegul care mi-a returnat mirificul portofel. Il intreb unde l-a gasit si cum si imi povesteste ca nu mi-am imaginat lucrurile, chiar fusese furat si aruncat pe o platforma de tren aproape de biroul lui. Soarta, cum zice lumea, l-au prins si pe cel care il furase de fapt intre timp cat eu mi-am cautat alte documente Era un recidivist care mai furase din aceeasi statie de tren si abia fusese eliberat.

Nu stiu daca m-a facut sa ma simt mai bine, cat faptul fusese consumat dar parca totusi. In alte locuri nu mi-ar fi fost returnat niciodata.

Exista si oameni buni 😀