Cadbury si emotiile

Citeam pe la Stefan Stroe despre noua reclama la Cadbury care a avut premiera saptamana trecuta in timpul emisiunii Celebrity Big Brother (unde a castigat Ulrika pe care noi cei anii 90 o stim de pe la MTV). Pe langa faptul ca Big Brother starneste niste pasiuni aproape ciudate intre oameni, fie pentru ca oamenii de la televizor le aduc aminte de cine sunt sau cine n-ar vrea sa fie, multi s-au aratat surprinsi de faptul ca Ulrika a castigat. Nu e ca si cum nu avea nevoie de publicitate pentru ca de curand a fost in reviste cu a doua sau a treia nunta si cat de fabulos arata (injectata cu botox) la varsta pe care o are.

 

In orice caz, audienta a fost de 3,5 milioane de telespectatori, cu vreo doua milioane mai putin decat ultima editie. Nu cred ca e foarte ingrijorator dar poate sunt singura persoana care crede ca de data asta a fost un mare piss take, sau in alte cuvinte au facut misto de propria emisiune. 

Intre timp, daca va pasioneaza melodia din spot, gasiti o versiune mai buna/interesanta pe Fabriclive 24 by Diplo. 

Revenind la publicitate, nu sunt o fana enorma a Cadbury ca si companie sau a reclamelor in mod deosebit dar nu poti sa nu observi faptul ca primele doua ‘Gorilla’ si ‘Trucks’ iti dau o anumita senzatie de bucurie. Nu stiu de ce ar trebui sa te bucuri la reclame sau care e formula secreta pentru bucurie in masa (pe mine ma bucura reclamele la Muller pentru ca o au pe Nina Simone pe coloana sonora) dar absurditatea lor te bucura…cumva. Asta cu sprancenele te amuza dar nu te bucura in aceeasi masura. Poate si pentru ca a fost facuta dupa ce Juan 2 milioane de lire pe an Cabral a plecat de la Fallon. Sau si-au pierdut pur si simplu inspiratia, pentru ca intentionat nu cred ca e. Oricum e o idee geniala si foarte insightful (atata timp cat nu te gandesti ca ‘A glass and half full’ se termina in ‘of joy’). Evident consumatorii nu se gandesc foarte mult la lucrurile astea, sau cel putin sper ca nu, in schimb ne dau noua tema de gandire cand poate n-ar trebui sa ne gandim deloc. La nimic.

Ceea ce ne intriga pe noi insa e ca la Cadbury bugetele nu sunt perioade tocmai fericite, mai ales ca anul trecut dupa gorila si camioane vanzarile n-o duceau foarte bine. Pierdeau bani in favoarea Galaxy (divizie a Mars Foods) care se asociase cu Sex and the City si toate revistele glossy. Si e mai ieftin decat acest Cadbury oricum. Daca numele nu va suna cunoscut, s-ar putea sa fie din cauza faptului ca in Romania ii zice ‘Dove’ mi se pare. Cel putin asa l-am vazut in cutiile de ‘Celebrations’. Dairy Milk pe de alta parte e greu de exprimat in cuvinte si in termeni de ceea ce reprezinta. Unele ambalaje sunt mari si vin in diverse marimi si forme dar daca vreti sa va faceti o idee sunt o gramada pe MySupermarket.co.uk

Stefan zice ca s-ar putea sa termine seria si/sau sa dea afara din management dar nu cred ca aici e o problema de management neaparat desi asta pare sa fie buba. Reclamele nu sunt decat un produs al interactiunii dintre client si agentie si cred ca stim deja de ce e in stare agentia. Problema n-ar fi asta, ci intreruperea reclamelor. Dairy Milk n-a fost niciodata un brand ‘amuzant’. Acum ca e amuzant pentru prima oara, si-au creat niste standarde foarte greu de replicat. Daca inainte simteai bucuria fara sa intelegi mesajul, acum nu simti acelasi lucru. Nu e cea mai buna reclama, e doar o dezamagire ca nu e exact lucrul la care ne asteptam (noi, si stresez din nou chestia asta).


Publicat pe

în

,

de către

Comentarii

5 răspunsuri la „Cadbury si emotiile”
  1. Ulrika nu a prezentat niciodata la MTV, nici in anii ’90, nicicum. O confunzi, tu sau Stefan de unde ai luat stirea asta incredibila, cu Divina care a fost prezentatoarea „Celebrity Big Brother”. Eu am urmarit emisiunea cap-coada si zau ca Ulrika chiar arata de 42 de ani (care pentru tine probabil inseamna so fucking old), iar daca ar fi avut tone de botox cum zici tu probabil ca mi-as fi dat seama, viitoare consumatoare de botox ce ma aflu. Cat despre comentariul despre viralele cadbury, mai ai mult pana sa le intelegi cu adevarat. Pana atunci bucura-te de ele asa cum poti tu. Trust us care suntem nascuti in late ’70s early ’80s.

  2. 81 is 81, not „late 70s” din cate stiu 🙂

    Nu da cu presupusul ca pentru mine 42 inseamna so fuckin’ old cand la un mic calcul, apropo de ani, parinti mei ar avea cam varsta aia. Si nu ma vezi pe mine zicand nicaieri de nimeni ca sunt so fucking old. Nici Clint Eastwood el la 78 de ani nu e ‘so fucking old’.

    Cat despre Erika, am confundat-o cu altcineva dar nu schimba cu foarte mult situatia.

    Daca tot mai am mult pana sa le „inteleg cu adevarat” explica ce intelegi tu prin ele si cum a fi nascut in 70 sau 80 iti schimba perspectiva. E atat de simplu 🙂 Cum zic oamenii de HR, constructive criticism, nu?

  3. vorbeam de generatia mea, nu de anul in care m-am nascut, care e 80 dar asta prea putin conteaza. ideea e ca scrii informatii viabile despre spot(uri), ceea ce inseamna ca le dai bine cu searchu pe google, insa fara sa il analizezi putin. provoaca bucurie in masa? great insight! sa facem o spirala zic. 🙂

  4. Utila informatie… am adaugat blogul la favorites, sper sa-l actualizezi cat mai des.