Productivitate și cultură

O altă discuție paralelă despre productivitate care nu pare să dispară. Nu e zona mea obișnuită de studiu dar în ultimele luni am avut două observații care nu vor să dispară:

1, Festivalurile din UK și cele din România – mă uitam pe la diverse chestii pe la care puteam să merg vara asta și am găsit o grămadă de festivaluri care păreau atrăgătoare prin Londa și în apropiere. Am descoperit o diferență sesizabilă, anume faptul că mai toate la care m-am uitat aici în apropiere sunt puse în timpul zilei, nu noaptea (cum sunt multe evenimente de care am auzit prin România). Folosesc doar Electric Castle ca exemplu și mă gândesc la prietenii mei care îmi spuneau că abia seara încep să se distreze propriu zis. Ei bine, aici e pe dos: porțile se deschid de la 11 dimineața și ultimii artiști cântă pe la 10-11 noaptea. De exemplu Found Festival, Field Day Festival, Secret Garden Party, etc.

2, fericirea și productivitatea (la serviciu) 

Am obosit eu de câte ori am văzut articole despre cât de fericiți sunt scandinavii și cum ne certăm pe nuanțe de roz. Că tot vorbeam de muncă de ceva vreme, am citit articolul ăsta despre diferențele culturale (enorme) între danezi și americani la serviciu. Conform unui danez, americanii „își urăsc serviciul” și asta li se pare perfect normal.

Există argumentul care spune că nu trebuie să îți placă ce faci neapărat și cel care spune că „oamenii se obișnuiesc cu orice după o vreme (chiar dacă nu e optim)” dar o să las comentariul ăsta în loc de părere exprimată:

Couple things wrong with this. First, if happiness were such an important component of labor productivity, American workers would not be 25% more productive than workers from Denmark (GDP per hour worked is 57.5 in USA and 45.9 in Denmark.)

(Și da, problemele cu PIB-ul ca instrument de măsurare sunt de altă natură și merită o însemnare doar a lor.)

 

Secondly,  the second point of Power Distance is not the best measure to use. Having studied under Hofstede, the difference between 40 and 18 is negligible in studying power distance and in fact both countries score low on that measure. The dimension you really want to look at to differentiate American office culture and Danish office culture is Hofstede’s Masculine-Feminine dimension. Masculine office cultures stress, hours worked, success, achievement, and competition. Feminine office culture stresses, care of workers, consensus, quality of life. Any Dane, such as yourself, would find the American office culture too „masculine” because the culture you grew up in is distinctly feminine like most Scandinavian countries and Holland.