Productivitate și cultură

O altă discuție paralelă despre productivitate care nu pare să dispară. Nu e zona mea obișnuită de studiu dar în ultimele luni am avut două observații care nu vor să dispară:

1, Festivalurile din UK și cele din România – mă uitam pe la diverse chestii pe la care puteam să merg vara asta și am găsit o grămadă de festivaluri care păreau atrăgătoare prin Londa și în apropiere. Am descoperit o diferență sesizabilă, anume faptul că mai toate la care m-am uitat aici în apropiere sunt puse în timpul zilei, nu noaptea (cum sunt multe evenimente de care am auzit prin România). Folosesc doar Electric Castle ca exemplu și mă gândesc la prietenii mei care îmi spuneau că abia seara încep să se distreze propriu zis. Ei bine, aici e pe dos: porțile se deschid de la 11 dimineața și ultimii artiști cântă pe la 10-11 noaptea. De exemplu Found Festival, Field Day Festival, Secret Garden Party, etc.

Mie mi se pare logic din punct de vedere comercial și cultural – sunt la ore la care cât mai mulți oameni pot să se bucure de ce se oferă, iar dacă vor să se bucure (și să consume), atunci să facă bine să își ia liber, nu să se ducă miercuri noaptea la festival iar a doua zi dimineața la serviciu. Că tot vorbeam de programmatic, oamenii se îmbolnăvesc, trebuie să doarmă și vin la serviciu mahmuri. Roboții nu 🙂
În România mai nimic nu pare să se miște înainte de miezul nopții. Am prieteni care vin și se uită cruciș când le spun că restaurantele iau ultimele comenzi pentru cină pe la ora nouă sau zece pentru că ei sunt obișnuiți să iasă la masă ca spaniolii, seara spre miezul nopții. Când ies la petreceri în România line-up-ul e mereu fluid, iar artistul principal „poate” intră pe la două dimineața, poate intră pe la trei și stă până pe la șapte. În UK din cauză de licensing laws, pub-urile te dau afară pe la miezul nopții și iau ultimele comenzi la 11.45, iar cluburile au permis să țină deschis până pe la 2 sau spre dimineață.
Eu mă bucur că sunt unde sunt și nu cred că mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o lume în care sunt forțată să fiu nocturnă ca să particip la evenimente cu prieteni. Pe de o parte există argumentul că în România e prea cald să faci lucruri în timpul zilei, dar asta nu se aplică decât vara și nu e ca și cum aici e mai bine – am avut o vară cu temperaturi destul de ridicate pentru clima de aici, adică umed și cald gen junglă tropicală.
Marius mereu îmi spune că „it sounds as if enjoying life is a nuisance distracting you from the important things in life, i.e. work”
S-o arunc pe aia cu spiritul de muncă protestant? 🙂

2, fericirea și productivitatea (la serviciu) 

Am obosit eu de câte ori am văzut articole despre cât de fericiți sunt scandinavii și cum ne certăm pe nuanțe de roz. Că tot vorbeam de muncă de ceva vreme, am citit articolul ăsta despre diferențele culturale (enorme) între danezi și americani la serviciu. Conform unui danez, americanii „își urăsc serviciul” și asta li se pare perfect normal.

How cultures of the world communicate

 

Există argumentul care spune că nu trebuie să îți placă ce faci neapărat și cel care spune că „oamenii se obișnuiesc cu orice după o vreme (chiar dacă nu e optim)” dar o să las comentariul ăsta în loc de părere exprimată:

Couple things wrong with this. First, if happiness were such an important component of labor productivity, American workers would not be 25% more productive than workers from Denmark (GDP per hour worked is 57.5 in USA and 45.9 in Denmark.)

(Și da, problemele cu PIB-ul ca instrument de măsurare sunt de altă natură și merită o însemnare doar a lor.)

 

Secondly,  the second point of Power Distance is not the best measure to use. Having studied under Hofstede, the difference between 40 and 18 is negligible in studying power distance and in fact both countries score low on that measure. The dimension you really want to look at to differentiate American office culture and Danish office culture is Hofstede’s Masculine-Feminine dimension. Masculine office cultures stress, hours worked, success, achievement, and competition. Feminine office culture stresses, care of workers, consensus, quality of life. Any Dane, such as yourself, would find the American office culture too „masculine” because the culture you grew up in is distinctly feminine like most Scandinavian countries and Holland.


Publicat pe

în

de către

Comentarii

Un răspuns la „Productivitate și cultură”
  1. Blegoo

    N-am înțeles nimic din postu’ ăsta.
    C-o fi una… c-o fi alta… care e poziția ta apropo de fericirea națională… ?
    Hai, serios, nu-i ceva criminal să te desfășori la modu’ generalist pă subecte… da’ tre’ să tragi ceva concluzie, nu?