Fuck conversation

Una din dudele despre care vorbim foarte, foarte des in branding, planning, publicitate, marketing si ce-o mai fi este faptul ca incercam sa „conversam” cu oamenii care ne cumpara, consuma, interactioneaza cu noi. Duda asta nu este intamplatoare pentru ca in termeni simpli, nici atunci cand te doare si nu zici au nimeni n-o sa stie ca te doare.

Conversatiile noastre se desfasoara la alt nivel oricum, dar un gand pe care multi il uita este ca una din abilitatile principale ale unui om ce ii va aduce bani oricand si oricum este comunicarea.

Problema cea mai des intalnita cu aceste conversatii este ca de multe ori oamenii nu vor sa aiba o conversatie din varii motive – sunt prea plictisiti, obositi, nu-i intereseaza ce ai de zis, nu vor pentru ca stiu ei mai bine (ei intotdeauna stiu mai bine) si nu vor sa fie scosi din „ale lor” de catre cineva care le spune „vreau sa iti schimb modul de gandire si perceptiile” in mod evident.

Foarte multi insa uita care este scopul unei conversatii sau pur si simplu nu stiu ce este o conversatie. Sau ca exista conversatii doar de dragul conversatiei si a artei din spatele ei, fara un scop precis. Una din regulile conversatiilor, sau poate doar „small talk” este ca atunci cand pui o intrebare, de fapt vrei si tu sa fii intrebat ceva la randul tau, pentru ca in principiu, oamenilor le cam place sa vorbeasca despre ei, ce fac ei etc. (si aici ma refer la o majoritate, nu minoritati ce nu se simt confortabil facand asta). Scenariul se poate aplica la orice, de la „Ce ti-ai cumparat la mall?” – „O rochie.” (+/- „Dar tu ce ti-ai cumparat?”) pana la orice altceva.

Atunci cand nu pui intrebarea, vei fi considerat neinteresant sau poate egoist si de cele mai multe ori partenerul de discutie nu va fi interesat sa continue si va trece la urmatoarea persoana sau subiect de conversatie. Te va tine minte si va sti ca nu merita sa isi bata capul cu tine cand nu vrei nici sa vorbesti, nici sa te faci placut.