Identitatea masculină și pornirile violente

Acum ceva vreme a apărut un studiu JWT legat de identitatea bărbaților în Marea Britanie, care sunt oamenii pe care îi admiră, cum se comportă cu femeile și multe alte lucruri. E interesant pentru cine vrea să ia în revistă cât de diferiți sunt din punct de vedere cultural față de România (și nu mă gândesc doar la atitudinile față de părul de pe față sau lungimea lui). În mintea mea îl asociez acum cu o știre destul de deprimantă venită în urma unui alt (tip de) studiu: bărbații care bat femeile de obicei o fac din cauză că nu se simt suficient de „bărbați”. Nu înseamnă neapărat că e vina femeii că el are o criză de identitate, dar femeia e sacul de bătaie prin care încearcă să își recapete statutul. Nasol. Chestia tristă e că procentajul bărbaților care sunt violenți față de femei e destul de mare în cam toate țările de pe glob, dar MULT mai mare în locuri gen Egipt și dureros de mare în țările Africane.  Nu e o chestie nouă pentru cine e fan știrile de la ora 5 unde bărbatul care se ducea la crâșma din sat să bea venea acasă și își bătea nevasta (și eventual și copiii). Oricum mesajul e destul de clar, cu cât mai dezvoltată țara, cu atât mai bună educația și cu atât mai multe oportunități pentru bărbați și femei, nu doar roluri tradiționale. Asta nu înseamnă că țări gen Marea Britanie sunt excluse – aproximativ două femei din zece nu e număr grozav. Aici cultura și-ar putea asuma un rol mai mare, dar e doar speculație în lipsa datelor. Ce legătură are cu studiul de dinainte? E o chestie cu care mult prea multe branduri se confruntă – conceptul de masculinitate „globală” e atât de fluid și volatil, niciodată nu știi unde e limita. Mă gândesc doar la campanii gen Heineken „Man of the World” sau la cei ca Guinness care acum preferă să împrumute obiceiuri din alte țări de care lumea a auzit mai puțin și să împrumute poveștile altora despre masculinitate și identitate: Heineken are o problemă doar în sensul că e greu să ai un „numitor comun” al bărbatului universal – costumul roz de pe nenea din filmele Voyage sau Odyssey e o chestie firească în unele țări, dar complet aiurea în altele. Faptul că sunt un brand global e o bucurie dar și o problemă – nu tuturor le place ideea că Heineken e același peste tot (aceeași bere slabă, zic cârcotașii).