Subiectul unei conversații recente…ONS a calculat că în medie gospodăriile din Marea Britanie cheltuie £489 pe săptămână (față de £526 înainte de recesiune) și au creat un grafic care să explice pe ce se duc cheltuielile. Institutul Național de Statistică din România are și el un studiu asemănător și destul de interesant pentru comparație.
Cheltuielile totale ale gospodăriilor:
- România: 2296 lei lunar (sau aprox. 574 lei pe săptămână)
- Marea Britanie: £1956 lunar – 10.437 lei (sau £489 pe săptămână, adică vreo 2609 lei)
Alte chestii interesante:
- 71,5% din salariu se duce pe cheltuielile de consum în România
- În România se cheltuie foarte puțin pe transport – dat fiind că e o medie, mă gândesc că transportul în comun nu e foarte scump oricum și probabil mulți merg fără bilet. Plus, oamenii probabil nici nu stau așa de departe de serviciu ca în Marea Britanie.
- Cine nu era convins că în UK chiriile sunt mari poate e convins acum
- Românii cheltuie o grămadă pe mâncare, Britanicii au nevoie de recreere și cultură
- În UK, cheltuielile în mediul rural sunt mai mari decât în mediul urban (o mare parte din oamenii care locuiesc în afara orașelor și trebuie să cheltuie mulți bani pe benzină bănuiesc eu)
- În România veniturile în mediul urban sunt cu 30% mai mari decât în mediul rural
- În UK o grămadă de bani se duc pe „alte lucruri”, adică unele lucruri care ar trebui să fie tot în housing (council tax, taxa la consiliile locale) plus chestii gen plata creditelor ipotecare, bani cheltuiți în concediu și transferuri sau împrumuturi.
Comentarii
9 răspunsuri la „Pe ce cheltuie gospodăriile banii – România vs. Marea Britanie”
„În București veniturile în mediul urban sunt cu 30% mai mari decât în mediul rural”
ceva e gresit aici. cred ca era „In Romania”
[…] dintre concluziile articolului de aici, care analizează două studii paralele despre modul în care se cheltuie banii casei în România […]
Ah yes – corectat!
In opinia mea umila, singura concluzie de bun simt care poate fi trasa este urmatoarea: in Romania, in majoritatea cazurilor, salariile sunt foarte proaste iar nevoile de baza cu siguranta intotdeauna vor avea prioritate. Dupa ce sunt acoperite aceste lucruri omul se mai uita si la hrana spirituala. Ca o paranteza totusi, este complet anormal cum pretul cartilor in RO, si in general preturile de fapt, sunt aliniate celor din afara dar veniturile noastre nici pe departe. Adica mi se pare ca o palma sa auzi un domn director de mare editura umanistica tot condamnand aparenta lipsa de interes pentru cultura / citit a romanilor dar in acelasi timp promovand niste preturi absolut ridicole, din punctul de vedere al puterii noastre de cumparare, pentru cartile editurii sale si fiind perfect constient de starea lucrurilor.
Acum revenind la articol, eu nu spun ca este gresit sa tot remarcam treaba asta cum ca noi suntem nevoiti sa alocam jumatate din buget pe hrana. Pur si simplu este ceva atat de banal incat e ca si cand am tot descoperi ca cerul este albastru. E bine ca ni se tot pare interesant lucrul asta dar cred ca ceea ce vreau sa spun este ca ar fi si mai bine daca oamenii ar incepe sa inteleaga ca singura vina a starii actuale este pur a noastra, a celor mai tineri care se scoala dimineata, merg la serviciu si accepta ceea ce li se prezinta: un salariu umilitor contra anilor lor cei mai buni.
Acceptam umilinta pe care ne-o servesc domnii legiuitori (inclusiv aia care le promulga si care vezi Doamne ei nu prea au ce sa faca decat sa dea avize pozitive) si ne tot complacem in subzistenta vietii cauzatoare de frustrari innabusite.
Sincer, simt uneori ca traiesc o tragedie si ca numai eu tip aici. Treaba asta ma face sa ma simt ca un nebun care nu-si accepta destinul, sunt o gaina care urla ce ascutit e cutitul.
Luca, suntem doi. Doi nebuni.
Fear not, Luca, nu esti singur, si mie imi vine sa urlu cand ma gandesc la ceea ce ma asteapta in urmatorii ani aici in tara. Am 19 ani. Faptul ca am ramas la facultate in orasul in care am facut si liceul (adica am ramas cu parintii) s-a dovedit a fi un semi-backfire. Am ales sa nu ma mut in capitala si sa nu fac o gaura imensa in bugetul familiei in fiecare luna, dar acum imi dau seama ca joburile pe care le pot obtine aici sunt mizerabile, deci in cazul in care ma mut in chirie tot ajung sa dau mai bine de jumatate de salariu pe mancare. Mi-ar placea sa am ocazia sa lucrez in Anglia, dar vreau sa obtin intai ceva experienta in tara, sa nu plec la spalat de geamuri acolo. Pana una-alta, trag tare in facultate sa mai obtin macar internship-uri, sa fac voluntariat sau sa plec pe afara in proiecte europene, cu siguranta ma vor ajuta candva.
Alex, și eu am făcut o gaură în bugetul familiei și mă aștept ca și copilul meu să îmi facă o gaură. Orice copil e un risc financiar, dar nu vei întâlni foarte mulți care să îți spună că nu a meritat. Dacă sunt cu capul pe umeri, se vor gândi și îngrijora de viitorul tău (al lor e mai previzibil, în linii mari) și te vor îndemna să te duci unde îți e ție mai bine.
E greu de spus care sunt circumstanțele personale, dar uneori s-ar putea să o duci mai bine dacă vii direct și îți capeți cumva experiența aici. Zic asta dar nu o lua ca atare: există meserii în care experiența se echivalează (să zicem de dragul argumentului publicitatea, unde teoria e aceeași dar nivelul de profesionalism diferă) dar alte meserii în care se consideră că ai putea să o iei de la zero.
Iti multumesc foarte mult pentru comentariul thoughtful, Andreea. Domeniul pe care il studiez si pe care il indragesc mai mult decat ma asteptam este PR si exista o oarecare luminita la capatul tunelului. Am mai ciulit urechile si am reusit sa imi creez cateva oportunitati de lucru in orasul natal, in mediul ONG, chiar pe acest domeniu, care vor arata foarte bine pe CV odata ce termin facultatea. Daca se impute treaba, in schimb, I’ll bite the bullet si am sa fac tot posibilul sa ma transfer la Bucuresti. Dupa facultate, tranzitia catre Anglia vreau s-o fac ori printr-un master ori printr-un job in domeniu. Evident, astea sunt doar schite mentale, dar sunt mai bune decat nimic.
N-ai pentru ce – e bine că ai schemele, ține-te bine de ele pentru că o să fie ca o luminiță care să te ghideze. Ideea de a face un master nu e rea pentru că îți conferă un anumit statut dacă vrei să te muți. Vei avea o tranziție ceva mai ușoară decât dacă vii direct pentru muncă și cred că o să poți să iei totul la pas și să vezi cu ce se mănâncă lucrurile. Dacă faci un master vei avea acces direct la o comunitate de oameni care s-ar putea să îți fie de folos mai încolo. Cum zicea cineva pe aici…profită de oportunități (că ești aici sau în România). Dacă ceva e pus la dispoziția ta sau a tuturor, TAKE IT. Vei fi surprins cât de multă lume nu se interesează sau trece cu vederea 🙂