Cadouri din țara Good Food

Când am fost în țară, m-am văzut cu Mazi într-o pauză de prânz la Rue de Pain. Am apucat să povestesc despre gestul lor urât, dar am ignorat un aspect mai important: Mazi e una din persoanele pe care apuc să le văd rar, dar atunci când ne vedem e ca și cum ne știm de secole. Nu povestim noi chestii în amănunt și cu siguranță nu avem atât de mulți prieteni în comun dar experiențele noastre sunt uneori înfricoșător de asemănătoare. Cred că există o plăcere dubioasă în a face prostii așa, de amuzament, doar ca să vezi ce se întâmplă – sau de a face lucruri de care alții te-au avertizat. Cred că mi se poate spune de o mie de ori să nu fac ceva, că până nu dau singură cu capul de tavan nu o să fiu mulțumită. Dar asta e altă poveste pentru altă ocazie. E un stil de viață: de-asta zic eu aici pe blog că viața mea e ca un fel de comedie a erorilor. Nu am un plan, ci doar o idee: hai să vedem ce se întâmplă…

Mazi mi-a lăsat (în mod generos) ultimul număr din Good Food și cărticica lor „Best Of: Gata în doar 30 de minute”. Am recunoscut multe din rețete, pe unele le-am și gătit de pe site-ul Good Food în trecut și au ieșit minunat, iar altele le-am cam trecut cu vederea. De obicei nu iau cărți pe care să le țin în bibliotecă fără să le citesc sau folosesc, și îmi place să primesc cadou tot felul de lucruri. Cred că prietenii mei pot să aibă certitudinea că tot ce primesc citesc la un moment dat. Am doar un sistem mai complicat de priorități. Dar o să ajung la ele. Ultima a fost o carte despre mâncare libaneză, din care am mâncat și încă mă inspir. Îmi place să merg în casele prietenilor și să văd cărți de bucate cu unele pagini turtite de la cât a stat cartea deschisă la o anumită pagină sau cu semne și post-its peste tot pe unde e ceva interesant 🙂

Nu fac parte din grupul de food masoni pentru că nu am blog despre mâncare și nici DSLR, nu gătesc ziua și nu am decât lumină artificială și urâtă, dar evident că uneori mi-ar plăcea și mie. De fapt e fix pe dos – duceam mâncarea la serviciu și nici măcar nu aveam un vas care să nu fie crăpat, ce să mai zic de poze:

Oh well. Nu se pot toate deodată 🙂

Dar dacă prindeți cărticica, nu pot decât să o recomand (sau cel puțin rețetele cu timp de preparare sub 20 de minute de pe site). Stă la mine în bucătărie și chiar azi urmează  să mai fac ceva din ea – pâinea prăjită cu ciuperci, spanac și brânză de capră și un risotto de hribi și spanac. Thank you Mazi!