Genial titlul, nu? Sigur acum o să mă umplu de spammeri și de comentarii pline de reclame la pastile magice.
Vroiam să scriu despre două cărți pe care le-am citit vara trecută și nu am avut timp destul ca să le explic. Teoretic sunt cărți despre sex, dar nu pentru oamenii care cred că fericirea se află în niște dantelă neagră, roșie, albă sau costume de asistente și alte arhetipuri de femei servile și inocente. Acum că am explicat asta și toată lumea în căutare de imagini din kama sutra și limbaj de scara blocului a plecat mai departe spre alte site-uri mai de profil, să povestesc.
Prima a fost o carte citită mai mult din curiozitate. Se numește „The First Time” și e scrisă de către o tipă care lucrează în publicitate. Am citit-o întâmplător pentru că văzusem un interviu (de altfel foarte inteligent cu ea, considerând că e dintr-o familie cu stare) și mi s-a părut genial subiectul. Cred că munca în publicitate te face să vezi subiecte pe care alții le-ar evita pentru că „cine știe ce o să zică lumea despre mine dacă zic ASTA?” Iar eu una mi-am stricat șansele de a candida pentru un loc în parlament cu blogul ăsta. Când am cumpărat-o eu, cartea era doar 99p în magazinul Kindle. Altfel costă fix cât o carte pop-science, undeva pe la șase-șapte lire.
Nu e neapărat o carte despre sex, pentru că e o carte despre pierderea virginității. O parte din mine speră că oamenii care citesc blogul ăsta nu citesc doar din obligație și știu că se poate să îți pierzi virginitatea prin sport, călărie, mers cu bicicleta și așa mai departe. Termenii medicali o să-i las pentru carte și/sau doctori, dar femeia pune o întrebare foarte interesantă: ce e, de fapt, virginitatea? Răspunsul e că e o stare: în funcție de unde te naști sau te afli pe planeta asta, virginitatea înseamnă cu totul altceva, dar în majoritatea locurilor în care a o „pierde” e o expresie sinonimă cu a-ți pierde valoarea ca ființă umană poți ști cu siguranță că te afli într-o cultură dominată de bărbați. Nu sunt feministă, înainte să întrebe lumea, dar îmi pun întrebări și încerc să-mi explic lucruri:
People have often searched for physical proof of virginity, particularly a woman’s. Medical literature begins to mention the hymen, the inconsequential piece of skin that can partially cover the entrance to a woman’s vagina, in around the seventeenth century. The story goes that when a woman first has sexual intercourse, this piece of skin can break and cause the woman to bleed. This explains why even today, some cultures believe that the bloody bed sheet is proof enough of a woman’s (freshly lost) virginity.
The question of women and their virginity is largely down to ownership. From the moment that man first felt a sense of value about what he owned, whether it was his home, his animals or the land they grazed on, the fate of womankind was sealed.
There’s a lot of stuff been written about this. About what you know, and what you are told. Because as a child, you have a very deep, inner knowing. And what happens to us is that our intuition is denied and that’s why we get so fucked up, because we don’t trust ourselves. Because the authority, parents, teachers, whatever, tell us that what we’re feeling is wrong. And that’s the journey really, to get back.
Trecând la a doua, a fost ca o completare minunată la prima. Se numește „Sex at Dawn” și e o poveste destul de sigură pe sine despre originile sexualității umane. Nu pot să zic că am învățat ceva nou-nouț pentru că multe concepte deja îmi erau cunoscute din alte cărți și surse. Dar știu sigur că acum informația e ceva mai bine structurată. Nu e nici pe departe cea mai bună carte în domeniu, dar e cu siguranță printre cele mai moderne. Vorbește (în mod edificator pentru unii, cu siguranță) despre tendința greșită de a crede că Darwin susținea îmbunătățirea speciei prin selecție naturală. Specia nu se îmbunătățește cu trecerea timpului, doar se adaptează ca să supraviețuiască. Cea de-a doua teorie, și mai provocatoare la vremea lui Darwin (în ciuda faptului că prințul Albert insista să îi acorde titlul de cavaler), era selecția sexuală – cum că femeile trebuie să țină cont de mult mai mulți factori atunci când își aleg un partener (pentru reproducere): relații, rang social, farmec și preferințe individuale. Miezul cărții, însă, e ura autorilor față de ideea de agricultură. De când am devenit agricultori și am început să domesticim animale am fost schimbați irevocabil. De la agricultură (sugerează ei) se trag multe rele: așezările sedentare, domesticirea animalelor, densitatea ridicată a populației, surplusul alimentar și monodieta iar de aici ramificațiile: rețelele comerciale, rangul inferior alocat femeilor, boli și epidemii, creșterea mult prea rapidă a populației, ierarhii, foamete, dominația masculilor, sănătatea precară și lipsa acută de pământ și resurse. Inevitabil, agricultura, în viziunea lor, a fost cauza multor războaie și conflicte. Dar să nu stric cartea, o să mai las câteva citate:
Because of private property, for the first time in the history of our species, paternity became a crucial concern. No creature needs to be threatened with death to act in accord with its own nature.
Societies in which women have lots of autonomy and authority tend to be decidedly male-friendly, relaxed, tolerant, and plenty sexy. Got that, fellas? If you’re unhappy at the amount of sexual opportunity in your life, don’t blame the women. Instead, make sure they have equal access to power, wealth, and status. Then watch what happens.
These tragedies become inevitable only when the group size exceeds our species’ capacity for keeping track of one another, a point that’s come to be known as Dunbar’s number. In primate communities, size definitely matters.
Și pe final, un citat și un trailer pentru filmul „Hysteria”. Cum adică care isterie?
The Hamilton Beach Company of Racine, Wisconsin, patented the first home-use vibrator in 1902, thereby making it just the fifth electrical appliance approved for domestic use. By 1917, there were more vibrators than toasters in American homes.
Comentarii
Un răspuns la „Cărți despre sex și evoluție”
Bineinteles ca esti feminista!
Daca esti de parere ca toti oamenii, indiferent de rasa, clasa, sau sex trebuie sa aiba aceleasi drepturi, te-ai incadrat in definitie si nu e rusine!
Nu e rusine deloc, si nu e vorba de a fi catalogata ca o femeie acra, urata si neplacuta, e vorba de a crede in egalitate. Intre toti si toatE.
M-a usturat cand am vazut acolo.. „nu sunt feminista”.
Oricum, da, interesant articol. Sunt curioasa daca ai prins ceva despre neurosexism? Am cautat o carte, iar apoi am uitat si a ramas asa in limbo. Brain Storm: The flaws in the science of sex differences . Rebecca M. Jordan-Young, as spune ca o recomand, dar de fapt, habar n-am.
Curios ca am redescoperit blogul tau, dupa.. 7 ani?
Cheers!