iPad-ul meu nu e social

Am descoperit o treabă interesantă pe care o văzusem prima oară când mi-am luat telefonul şi am ajuns să stau lângă un vorbăreţ în tren care începuse să se plângă de cât de prost e semnalul de la Vodafone pe telefonul lui şi cum nu prinde 3G şi blablabla. A ajuns să-mi arate ce aplicaţii avea şi cum se juca el canabalt plus alte nebunii şi ce scor maxim avea (sunt sigură că domnişoarele în general sunt foarte susceptibile la un scor mare într-un joc pe telefon) dar pe de altă parte mi-a pus întrebarea cheie  „tu ce jocuri ai?”

Serios n-am ştiut ce să răspund pentru că la vremea respectivă (şi nici acum) nu aveam de fapt prea multe jocuri. Nu mă joc pe telefon prea mult (şoc şi groază) şi atunci trebuia sa îi explic ce făceam eu de fapt cu telefonul. Nu stau în autobuz sau tramvai şi până la birou mă plimb pe jos deci nu am acel commute time de care toată lumea vorbeşte. Înainte aveam vreo 30-40 de minute dar mi-am dat seama că nu e în favoarea mea, chiar dacă în timpul ăla mai înghesui câteva capitole dintr-o carte. Venea cu tot felul de alte probleme. Acasă nu mă joc cu telefonul când am desktop-ul şi da, când stau la coadă sau fac alte lucruri mai verific un mail (n-am push) şi eventual mesaje la care n-am răspuns sau calendarul. Şi ştirile BBC. Nu stau cu telefonul pe masă şi nici nu îl butonez cu disperare când pleacă cineva la toaletă şi cred că e un fel de instrument pentru când sunt singură mai mult, nu de folosit cu alţii. Eu una m-aş simţi ciudat dacă aş vedea telefonul altcuiva: nu din cauză că aş avea impulsuri ciudate de a le citi mesajele (am prea multe ale mele, de ce le-aş mai citi pe ale altora?), ci pentru că pare o treabă configurată la maximum. Dacă mai toţi avem în comun nişte chestii gen BBC News, un Read it Later sau o treabă, asemănările se opresc acolo.

Am avut câteva jocuri dar nu am terminat multe din ele (Plants vs. Zombies a fost o treabă de 2 ore on and off) şi cred că în viaţa mea, aşa în ansamblu, nu mă joc foarte mult în sensul convenţional al frazei (cu jocuri sau jucării). Când mă aşez la calculator prefer să citesc decât să mă uit la filme, când nu sunt la calculator prefer să citesc sau să gătesc sau să mă văd cu oameni şi să aflu ceva nou decât să vegetez pe canapea. Canapeaua mea adună praf când nu stau să citesc.

Explică asta tuturor celor care văd iPad-ul şi sunt foarte entuziasmaţi de capacităţile tabletei şi vor să vadă cum arată filmele, youtube şi alte aplicaţii. Abia când cineva a insistat să vadă ceva pe YouTube pe iPad l-am deschis prima oară. Mi-a trecut gândul ăla de groază…”ar trebui să-l folosesc la măcar 80% din capacitate?”Dar mi-am dat seama că folosesc totuşi video sub forma video podcasts şi alte chestii cumpărate. Doar nu YouTube care de multe ori mă lasă rece în afara clipurilor pe care le mai pune lumea pe facebook şi pe care se întâmplă să dau click.

Cine se uită la suprafaţă, e oribil de plictisitor, da, nu e social, nu am jocuri în multiplayer, nici wallpaper cu floricele, clipuleţe „funny”. În schimb, în apărarea mea, dacă cineva deschide iBooks, Kindle, se uită în lista de podcasturi sau în alte locuri (gen revistele la care mă abonez) atunci nu mai pare aşa de plictisitor. Depinde cum priveşti problema. Şi ce înseamnă „distractiv” pentru fiecare.