casca 3 în 1

Mi-am luat nu de mult timp o cască nouă pentru bicicletă şi am stat pe gânduri mult şi bine apropo de ce ar trebui să port care să a) întrunească nişte standarde de protecţie, b) arate bine pentru că nu îmi plac căştile aşa cum şi le imaginează toată lumea, c) arate ca şi cum e făcută pentru pedalat de relaxare, nu performanţă (mtb/dirt/road excluse) şi d) să nu mă coste o avere, considerând că o cască bună poate să coste destul de mult.

Aşa că am găsit casca ideală la Bern (cealaltă opţiune era POC dar nu am găsit distribuitori) şi mi-am dat seama că dublează şi pentru uz la munte la snowboard în caz că mă duc vreodată. În mintea mea arată un pic ciudat dar ciudat într-un sens pozitiv, un pic ca o cască de scuter în caz că mă trezesc în Italia cu o Vespa parcată afară. Cine ştie. Poate o să se întâmple într-o zi. Ce am descoperit e că există un mini-club de utilizatori cu acelaşi model – şi când te plimbi cu bicicleta pe stradă dau din cap şi te salută, cam ca atunci când parchezi MINI-ul tău lângă MINI-ul altcuiva sub iluzia unui club exclusivist de proprietari MINI. Pun pariu că e la fel şi cu ăia care au Brompton, mai ales că e o bicicletă scumpă chiar şi aici.

Primul comentariu când am ajuns la birou? „Ai fost la călărie dimineaţa?”

Excelent, deci nu e bună doar pentru bicicletă şi snowboarding, e bună şi pentru călărit. Nu-i rău deloc.

Descoperire nr. 2 apropo de poza dubioasă- pentru că mă tot întrebam de ce niciun magazin nu are poze cu oameni care poartă casca, mi-am dat seama că e groaznic de greu să încerci să pozezi una. Niciodată nu vei găsi unghiul ideal care să ilustreze cum arată ea de fapt în 3 dimensiuni şi cât de mic sau mare o să arate capul tău cât o porţi. Şi să mai şi zâmbeşti în acelaşi timp..prea mult 😀 Nu chiar aşa de mare cum mă gândeam eu, oricum. Ceea ce e bine 🙂