blestemul aparent al invitaţiilor la nuntă

Ieri a mai aterizat în cutia poştală încă o invitaţie la o nuntă vara asta (deja aveam una pentru Glasgow) şi ironia sorţii e că se întâmplă în aceeaşi lună ca cealaltă. În contextul aceluiaşi grup de prieteni. Undeva, cândva, nunţile au încetat să mai devină o bucurie pentru oameni şi au început să fie o povară. Întâi pentru familia care organizează, cred că am mai povestit eu mai demult cum tradiţia pe-aici e ca familia fetei să plătească pentru tot .Colac peste pupăză, de bine ce ai terminat (sau nu) plătitul datoriilor către Student Loan Co. dacă ai fost la facultate, te lovesc alte probleme gen maşină, casă, nuntă, fiecare cerând sume astronomice. Există şanse să fii îngropat în datorii până la sfârşitul vieţii şi ultimii 3 ani din viaţă petrecuţi citind ştirile ori te deprimă sau te motivează suficient de tare încât să nu vrei să fii sclavul băncii până când faci 60 de ani şi brusc ai terminat de plătit tot ce aveai de când împlinisei vreo 18 ani şi te-ai gândit să pleci la facultate sau să îţi iei nevastă/soţ.Mie una nu-mi place ideea, plus că la ora actuală în unele oraşe şi zone poţi dovedi cu negru pe alb că e mai rentabil să închiriezi o casă pe o perioadă de 20 de ani decât e să o cumperi. Evident problema se pune la modul „ce faci după cei 20 de ani?” şi cu cât trăim mai mult, cu atât devine o problemă din ce în ce mai presantă. Dar asta pentru altădată.

A scrie despre nunţi pe net e o mică capcană, la fel de rea ca şi cum te-ai plânge unui amic care nu ştie să păstreze un secret. Lucruri distractive despre nunţi şi dileme moderne:

• Există nunţi fericite la care mirele şi mireasa nu vor cadouri şi sunt destul de relaxaţi în privinţa sumei de bani pe care simţi că ar trebui, totuşi, să o prezinţi. Cât dai depinde de cât de oneşti crezi că au fost atunci când au zis că nu vor nimic şi cât de apropiat eşti, dar niciodată nu o să oferi nimic la schimb atâta timp cât au investit nişte bani în eveniment şi au decis să te invite. Cumva devine mai simplu când poţi să zici ceva gen „ştii casa aia a mea de la ţară? Eşti invitatul meu când vrei tu” ca mulţumesc. Cine ştie, cândva…
• Cumva mă enervează wedding lists care îţi zic că au nevoie de bani pentru termopane la casa nouă sau de farfurii şi cratiţe. Apreciez ideea de nou şi de înnoit casa cu lucruri pentru viaţa în doi, dar câţi oameni NU ajung să aibă examplare duble atunci când se mută împreună? De câte farfurii poţi avea nevoie?  În perspectivă, o lună de miere reuşită sună mai bine decât 24 de farfurii noi sau deosebite dar mă rog. Prefer listele alea care includ bani pentru luna de miere decât să ştiu că am dat bani pentru o cratiţă care o să vadă lumina zilei de 2-3 ori înainte să fie donată sau aruncată. Dar dacă asta îi face fericiţi şi până acum nu au avut nevoie de cratiţele şi farfuriile pe care le-au trecut pe listă, în fine. Treacă de la mine.
• Hotel. Tren. Taxi. Rochie. Pantofi. Geantă. Unde şi când am purtat rochia aia ultima dată? Cine m-a mai văzut în ea? A fost la botez sau când am ieşit la teatru? Sau la revelion? De câte ori am purtat-o? În birou am ajuns la concluzia că rochiile cam expiră dupa 3 ocazii, asta dacă nu mai apar alte ocazii în care nu te văd aceiaşi oameni, de ex. petreceri cu colegi de serviciu. Dar problema e că unora le arăţi pozele de la nuntă şi recunosc aceeaşi rochie!!
• „Pe cine o să invit eu la nunta mea?” – răspuns: pe toţi cei care m-au invitat la a lor. Şi m-am dus.

Of, acum să caut o a doua rochie.