Vremea e minunată aici în Manchester şi deşi ştiu că nu e la fel de plăcută ca în Bucureşti, e motiv de bucurie pentru că nu ştii niciodată când o să se schimbe. Aşa că motiv de curăţenie de primăvară, am ajuns la un album vechi pe care vroiam să îl şterg – poze ‘dovadă’ de când locuiam cu o finlandeză mai neobişnuită. Filosofia ei de viaţă era ceva în genul „a clean house is a sign of a wasted life” – adică ce să te oboseşti să ai casa curată, înseamnă că n-ai altceva mai bun de făcut, nu?
Pentru ea corect (dar foarte superficial şi egoist), dar pentru mine, nu mersi, mie îmi plac oamenii curaţi. Casa mea nu e niciodată lună pentru că nu e posibil, fizic, pentru o singură persoană să facă toate lucrurile astea. În momentul în care termini pe o parte, se aşterne praful pe cealaltă. E curat atât cât se poate, cât să fie plăcut şi să pot să mă aşez oriunde vreau fără să mă dezguste propria casă 🙂
Aşa că…
Trăiască mutatul şi oamenii curaţi. Şi drăguţi. Dacă prindeţi semne de genul, luaţi-o la fugă cât vă ţin picioarele. Izolatul într-o cameră în afara pericolului nu e o soluţie. Şi dacă ne mai întrebăm de ce unele femei rămân singure, răspunsul nu e mai departe de bucătăria şi casa în care operează…
Comentarii
13 răspunsuri la „nu spăl vasele…”
farfurii de unică folosinţă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
nu, ea nu putea, îşi adusese farfuriile de porţelan din finlanda. cu ferry-ul din ţară în ţară. era exemplul meu perfect de femeie care avea să rămână singură dacă nu schimba ceva …DRASTIC
Mi-ai rascolit prezentul. In aceeasi situatie ma aflu si eu, dar personajele sunt diferite. Eu ma lupt cu un divortat de 40 de ani, un punker de 20 si pana acum doua saptamani am avut de infruntat doua tipe care probabil practicau tribadismul – toti fiind englezi. Bineinteles, nu universalizez.
De la vase uitate in chiuveta cate 4-5 zile, tacamuri murdare asunse sub cele curate, baie plina de vopseaua de par a punkerului, tactici laborioase de evitare a zilelor in care trebuiau sa plateasca electricitatea, lenjerie pe masa din bucatarie samd.
Dar totul pare sa se termine – vineri mi-am depus demisia. 🙂
oameni scarbosi sunt peste tot, doar ca eu am observat statistic ca femeile sunt mai scarboase ca barbatii uneori. ma intriga descoperirea, caut dovezi 😀
decizie buna zic eu…cred ca nimic nu merita genul asta de stres
Scuze ca ti-am „murdarit” jurnalul cu detaliile din postul anterior.
Nu stiu daca femeile, dar adolescentii sigur. In fine, eu depasesc momentul.
n-ai murdarit nimic 😀
Sa vezi cum e sa stai intr-un camin mixt. In baia baietilor, ti-e mai mare dragul sa intri. La fete, zic sa te mai gandesti, daca nu esti masochist. Si cand le vezi plecand catre scoala, sunt aranjate de parca ar defila pe catwalk. Majoritatea nu spala dupa ele, lasa cabinele de dus mizerabile, ca sa nu mai zic ca nu trag apa la toaleta. U’re right, femeile sunt mai scarboase uneori decat barbatii.
Dar va iertam! 🙂
Eu nu le-as ierta 🙂 Daca as fi barbat, n-as sta cu asa fenomene in casa.
dada, si asta era la fel, avea 100 de produse in baie cu care se dadea cand iese afara (pentru par in special), se vopsea si se tundea singura, uneori si in chiuveta din bucatarie 😀
nici eu nu le-as ierta, haha, fenomene cred ca e cuvantul intr-adevar. stiu ce zici, Anca, asa mi se parea si mie. Afara-i vopsit gardul 😀
barbat sa fii, sa te cheme una din asta inapoi acasa…
dar cand imparti locuinta cu cineva, macar de rusine pui mana si strangi dupa tine. evident ca fata respectiva nu are cei 7 ani de acasa.
Din pacate, fetelor, pentru barbati conteaza de cele mai multe ori altceva, in alegerea unei femei (nu a unei menajere, care de multe ori se confunda cu sotia). Si eu ma leganam in tinerete cu gandul asta, acuma mi-a trecut;) Mie mi se pune pe creier dezordinea si jegul din casa, si asta fara sa fiu vreo obsedata de curatenie. Insa din pacate convietuiesc cu un barbat care considera ca e prea bun pentru curatenie, si cand vine momentul indelung amanat al aspirarii… huh, e mai nashpa decat daca l-as pune sa-si faca o opturatie de canal la un dinte.