zi de clătite

Înainte să mă bag în pat nu pot decât să mărturisesc că am avut o zi lungă în care m-am scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă atunci când am auzit că un client vrea focus grupuri și chestionare pentru o chestie destul de simplă (în mintea mea, a noastră, a tuturor) și mai rău, vrea să compare mere cu pere: o reclamă veche și deja destul de cunoscuta cu animatics. Soluția propusă de compania de cercetare de piață? Să le aducem pe amândouă la un numitor comun. Să facem animatics pentru reclama deja existentă și să o prezentăm așa. Acum nu știu sigur cine a înnebunit…ori eu, ori ei. Ei toți.

Într-o lume paralelă fără propuneri de studiu azi a fost Shrove Tuesday sau Pancake day și pentru că mi se pare un fel de sacrilegiu să cumperi clătite gata făcute sau să iei un amestec „shake and mix” în care mai pui doar apă sau lapte și voila, clătite, am făcut clătite pentru colegi cât să se sature. Trebuia să le dau pe 8 martie dar pentru că avem o prezentare majoră la un client în Leeds și toată lumea a fost agitată sau ocupată am luat decizia să nu înghițim mâncarea pe fugă și să organizez toată treaba mâine. Mâine să fie – adică azi pentru toată lumea, dar eu nu mai am timp să scriu decât atunci când sunt acasă și nu sub duș sau la aragaz (nb – zic asta cu afecțiune, uneori îmi face plăcere), iar de la birou dimineața la ora opt jumate când încă n-a venit nimeni și e liniște fără să mă tragă cineva de mână într-o întâlnire ca să-mi ceară părerea.

Zahăr și zeamă de lămâie plus aluat prăjit = fericire. Uneori.

Şi a doua zi…clătitele au fost un succes. Cine ar fi crezut că lumea se dă în vânt după dulciuri?!


Publicat pe

în

,

de către