de ce nu e bine să te îndrăgostești de idei

Acum câteva săptămâni s-a anunţat cu mult regret că BBC World Service o să îşi înceteze activitatea în multe ţări din cauza costurilor de a ţine serviciul în viaţă (plus altele mai obscure dar nu o să vorbesc despre asta). E trist pentru că pentru foarte multă lume, BBC e un fel de proiecţie a Marii Britanii în lume şi nu cred că greşesc atunci când spun că multă lume traduce serviciul oferit de BBC cu un anumit standard de calitate.

În acelaşi timp, Top Gear a făcut nişte remarci absolut îngrozitoare la adresa poporului mexican într-un episod recent, insinuând că ar fi prea graşi şi adormiţi ca să se prindă că cineva a zis ceva despre ei. Jeremy Clarkson a făcut o greşeală oribilă – nu erau adormiţi şi da, s-au scandalizat. În special prim-ministrul mexican. Au mai fost nişte comentarii despre cum mâncarea mexicană arată ca vomă cu branză deasupra şi o personificare a maşinilor de origine mexicană ca fiind un pic ca ei, grase şi pline de gaze. Dacă asta ar fi fost într-o emisiune live, cred că mulţi am fi avut o reacţie de genul „A zis ceea ce cred eu că a zis?!” şi am fi avut dreptate. Nu a fost nici pe departe amuzant şi emisiunea a devenit o caricatură a ceea ce era odată demult. Cine o să-mi zică că ăsta e „farmecul” Top Gear, să râdem de stereotipuri învechite despre fiecare ţară de pe lumea asta ar trebui să explice de ce nu facem aceleaşi comentarii despre musulmani, că tot sunt la îndemână. Nu ar mai fi aşa de amuzante atunci. Umorul nu înseamnă să faci glume seci şi superficiale (Carlos Mencia), înseamnă să faci glume care să destindă atmosfera. Controversa e cu totul altă poveste dar la origini nicăieri în descrierea emisiunii nu scria că ar trebui să aibă opinii controversate despre maşini. Până şi opiniile lor par superficiale – ştim deja ce maşini preferă fiecare prezentator şi pe ce criterii o să facă o evaluare. Clarkson şi Jaguar? Oare o să ne surprindă?

Într-un articol pe jumătate anonim de acum câţiva ani, producătorii spuneau că Top Gear şi-a depăşit termenul de garanţie cu mult şi a fost extinsă mult peste perioada de graţie. Nu degeaba mulţi actori se retrag în perioada lor de ‘glorie’ – există o limită la cât de mult poţi să urci şi în momentul în care cobori n-o să fie plăcut şi rareori delicat. Aşa şi cu Top Gear – a luat-o la vale (deşi poate pentru unii nu pare) şi trebuia să se oprească acum multă vreme dar n-a făcut-0. Prezentatorii şi personalităţile lor dictează prea mult din conţinut şi e prea târziu să fie înlocuiţi cu altcineva. Soluţia e doar să fie retrasă. I-a trecut perioada de glorie.

E o problemă – te îndrăgosteşti de o idee şi de succesul pe care îl are dar ajungi să perpetuezi sterotipuri ca cele despre care faci glume (nişte oameni albi şi bogaţi trecuţi de 40 de ani făcând glume despre cei săraci). Toţi ne îndrăgostim de idei şi nu putem să renunţăm la ele. Văd asta şi în echipele de creaţie uneori – se prind de un gând şi fug cu el înapoi la birou, depun 80% din efort să facă acea idee sau iteraţii ale ei să meargă când nu e calea cea bună. Nu zic că trebuie prinşi şi bătuţi, dar e unul din motivele pentru care munca trebuie evaluată constant. E greu să oferi critică uneori, dar e absolut necesar pentru că altfel ajungem toţi în situaţia în care avem senzaţia că lucrurile merg pentru că nimeni nu se plânge şi vânzările funcţionează. Dar nu funcţionează, trăim doar cu iluzia că avem totul sub control şi brusc ne fuge totul de sub picioare.

Data viitoare când cineva se pregăteşte să ia un singur gând şi să fugă cu el, trebuie prins şi adus înapoi pe calea cea bună (şi nu bătut, de ţinut minte)