Nu sunt la regim draconic. Împotriva culturii anorexiei.

Reflecții din 2023: Am scris articolul ăsta când o parte din prietenele mele erau foarte influențate de un trend periculos: Ana și Mia, sau cultul pro-anorexiei. Erau la modă blugii foarte skinny, ultra skinny, ideea de a înlocui mesele cu shake-uri, cereale sau mâncare de bebeluși și existau multe comunități și fete care considerau că a fi efective subnutrite era un fel de atu.

Cum zice un articol din 2022: This was the era of Slim Fast meals, “syns” and “points”, and Special K advising you to “drop a jeans size” by replacing two meals a day with a bowl of cereal. It was the era of Paris Hilton and Nicole Richie, of whale tails and “nothing tastes as good as skinny feels” and of Kate Moss and Alexa Chung being photographed with wellies and “thigh gaps” at Glastonbury. (The Cult of Thinness Is Making a Depressing Comeback)

Singura chestia care s-a schimbat e că nu mai mănânc carne, dar nu din considerente de greutate.

–

Ştiţi senzaţia aia când te trezeşti în weekend de la lumina care se strecoară printre perdele şi te gâdilă uşor peste ochi? Când abia faci ochi şi te uiţi în jur, eziţi câteva minute înainte să te scoli din pat…şi te ridici, te cuprinde uşor ameţeala pentru că nu ai mâncat nimic cu o seară înainte pentru că era trecut de ora 7 şi decât să mănânci seara şi să dormi prost, mai bine nu mănânci deloc? Te ridici din pat, conştientă de faptul că nu ai nimic în frigider pentru că nu intenţionasei nicio secundă să mergi la cumpărături atunci când te-ai decis să slăbeşti. Aşa e mult mai bine. Să nu ai tentații în jur, pentru că de-acolo începe ispita. E dimineață, așa că începi să îţi faci o cafea neagră – fără zahăr, fără lapte. Laptele are prea multe grăsimi, chiar și variantă fără grăsimi. Chiar nu are rost să pun nici lapte de soia când înseamnă câteva calorii în plus pe care ai putea uşor să le eviţi în fiecare zi sau atunci când bei cafea de mai multe ori la birou. O să te obișnuiești cu gustul. Te duci până la magazinul de la colţ până e gata cafeaua şi culegi nişte ziare, vreo 2-3 reviste, ţigări şi nişte gumă şi bomboane mentolate. Țigările sunt pentru când ți se face foame în timpul zilei și încerci s-o potolești la o țigară, sau măcar să nu audă colegii că-ți chiorăie stomacul.

Odată consumată cafeaua şi prima ţigară la masa din bucătărie şi coperţile ziarelor scanate de ultimele ştiri, păstrezi revistele pentru mai târziu când o să poţi să râzi sarcastic la articolele cu haine care imită prost atitudinea blogurilor de modă din afară. Habar n-au. Urmărești religios blogurile de fashion, și încercările locale sunt o imitație imperfectă. Te duci la duş şi îţi place ce vezi în oglindă. Ai început să simţi conturul coastelor atunci când îţi întinzi mâinile şi doar săptămâna trecută ai reuşit să îmbraci perechea de blugi cu o măsură mai mică, pereche pe care ţi-ai luat-o ca imbold cu o lună în urmă. Nicio senzaţie nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci când poţi să pui orice pe tine şi ştii că o să arăţi grozav pentru că n-o să mai fie nici urmă de grăsime sau kilograme în plus pe corpul tău în curând…radiezi de fericire că poţi să îmbraci şi pulovere masculine fără să pară aiurea pe tine. Acum doar o lună puteai să mănânci ce vrei. Acum te uiți și ai senzația că aproape arăți ca fetele din blogurile pe care le citești. Trebuie să ţii minte un singur lucru – nu te atinge de mâncare pentru că nothing tastes as good as being skinny feels.

…..

Eu nu ştiu senzaţia aia.

Pentru că nu fumez şi pentru că atunci când mă trezesc, aş putea să mânânc şi trei frappuccino la micul dejun pe lângă un sandviş cu bacon plus nişte ketchup deasupra. Şi o gogoaşă dacă încă mi-e foame. Chiar dacă n-aș mânca niciodată dulce la mic dejun, dar din principu. Mă bag la duş şi mă simt fucking badass atunci când dau drumul la apă și nu-mi simt coastele, ci conturul muşchilor de pe picioare şi de pe spate, fermi de la atâtea abdomene plus o durere surdă de la ultima sesiune de înot şi alergat. Pot să aleg orice haină din dulap şi ştiu că nu am nici una în măsura 32 sau 34 pentru că nu sunt some random mannequin bitch sau clothes horse, ci am forme cu care m-am născut, pe care am învăţat să le apreciez cu ajutorul altora şi să le dezvolt făcând exerciţii. Nu trebuie să-mi pun un pulover pătrățos construit pe eșafodul unui copil de doisprezece ani pentru că am destule rochii, fuste şi bluze care stau excelent pe mine fără să trebuiască să îmi ţin respiraţia ca să intru în ele.

Ah da, şi pantofii, nu pot decât să mă încalţ cu ce am eu chef şi să ies pe uşă fără să îngheţ în sandale la doar câteva grade afară. Când ies în oraş nu mi-e frică să comand nachos la cinematograf dacă ies cu cineva care vrea experiența cinematografică complet cu gustări, și nu mi-e frică nici de un milkshake pe stradă sau o friptură atunci când mergem la un restaurant unde se gătesc fripturi. Nu exclud nici localuri pentru că au doar pizza sau nu oferă salate mai mici de 500 de grame. Acum că vine şi Crăciunul, ar fi chiar urât să refuz mâncare gătită cu dragoste şi atenţie în favoarea variantei light sau skinny – pentru că maioneza skinny e o invenție de marketing, și nu știu ce mamă sau bunică ar vrea să gătească douăzeci de porții pentru oameni cu pretenții la mâncare fix de sărbători? Există? Nu cred.

Ce senzaţie fantastică – şi nu trebuie să ţii minte decât un lucru. Do not give a fuck. Nu deveni sclavul hainelor. Mergi la sală aproape zilnic.