master

Am terminat facultatea fix acum câteva luni şi lumea în general (de prin România) mă întreabă de ce nu fac un master şi mai important, de ce nu m-am apucat de el fix după ce am terminat.

Răspunsul este destul de simplu:

Pentru că nu vreau să mă arunc în primul subiect care ‘sună interesant’ şi are o vagă legătură cu ce am studiat la facultate. Vreau să stau să lucrez, să văd încotro se îndreaptă lucrurile şi să am timp să citesc despre lucrurile pe care nu le-am studiat, pentru că până la urmă ceea ce nu ştim e mai important decât ceea ce ştim 🙂

Pentru că nu ţin morţiş să fiu student toată viaţa sau ca să fug de responsabilităţile absolut groaznice ale vieţii de adult, adică mersul la serviciu şi plătitul chiriei în mare (nu văd unde e problema); nu trăiesc cu impresia că a fi plătit pentru a gândi şi analiza e o povară, se poate şi mai rău.

Pentru că nu cred că diplomele sunt totul în viaţă – importante da, dar nu chiar totul. Există oameni care cred că nu există talent, ci doar pasiune şi alţi oameni care să îi contrazică şi să spună că cele două idei merg mână în mână. Şi contează mai puţin ce ai studiat uneori atâta timp cât te poţi adapta la ce condiţii îţi oferă viaţa.

Şi în final, pentru că un masterat şi apoi un doctorat sunt lucruri serioase – mi-e frică să mă gândesc la ceva atât de serios pentru atât de mult timp şi să mă afund în cărţi şi muncă de cercetare fără să fiu sigură că e ceea ce vreau şi ce îmi place. Nu mă grăbeşte nimeni (ca în articolul despre moaşte în care o tanti se ruga ca fata ei să se mărite – care e problema dacă nu te măriţi? Suntem miliarde de oameni pe planetă şi unii poate sunt fericiţi făcând ce le place de capul lor) dacă stau şi mă gândesc câţi ani am. De fapt, media de vârstă pentru un doctorat e 30 de ani sau mai mult. Alţii se apucă de ele către 40-50. N-aş vrea să fiu ‘doctor‘ în nimic până nu am o privire de ansamblu asupra lumii mult mai clară. Simt că abia acum încep să înţeleg mai bine concepte matematice care nu s-au lipit de mine ani de zile. Creierul meu nu procesează când vor alţii, procesează când vrea el.

Deci nu pentru master anul ăsta. În 2012 probabil. Şi am doar două opţiuni, pentru că e my way or the highway, dar n-o să le zic acum pentru că după aia iar o să trec prin faza aia în care lumea zice că “n-o să reuşeşti”. My ass 🙂 Just you wait.

4 Replies to “master”

  1. Eu am facut fix opusul, nu mi-a placut deloc munca de birou asa ca am continuat studiile intr-o directie usor diferita (si un loc diferit). Ce-i drept, programarea nu e chiar creativa, nici Bucurestiul un loc inspirational. Asa ca o mai ard studenteste inca vreo 2 ani (si sunt mai mare cu 3-4 ani, cred)

Comments are closed.