De ce nu m-am grăbit să fac un master

Am finalizat facultatea cu doar câteva luni în urmă, iar în mod frecvent oamenii (din România) mă întreabă de ce nu continui cu un masterat și, mai important, de ce nu m-am înscris imediat după absolvire.

Răspunsul este destul de simplu:

  • Nu vreau să mă arunc în primul subiect care ‘sună interesant’ şi are o vagă legătură cu ce am studiat la facultate. Prefer să lucrez, să capăt experiență, și să îmi acord timp pentru a lucra și a observa încotro se îndreaptă lucrurile. Vreau să explorez și să studiez subiecte care nu au făcut parte din curriculum-ul meu anterior. Ceea ce nu știm este adesea mai valoros decât ceea ce știm deja 🙂
  • În domeniul pe care mi l-am ales (business și marketing) nu există un premium foarte mare pe studiile de master în afara unui MBA, poate. Vârsta medie pentru un MBA e în jur de 35 de ani, adică după cel puțin zece ani de experiență. Media de vârstă pentru un doctorat e la fel de avansată, iar unii oameni ajung acolo abia spre cincizei. N-aş vrea să fiu ‘doctor‘ sau masterand în ceva fără o privire de ansamblu asupra lumii mult mai clară. Chiar și-așa, sunt destule companii care preferă să ai experiență reală, nu doar teoretică, din studii de caz.
  • Nu îmi doresc să rămân studentă toată viața. Abia am așteptat să termin ca să fac ceva pragmatic, cu finalitate în lumea reală. Nu consider că a fi plătită pentru o pozișie de începător e o povară, se poate şi mai rău în viață.
  • Plus, mi-e aproape frică să mă gândesc la ceva atât de serios pentru atât de mult timp şi să mă afund în cărţi şi muncă de cercetare fără să fiu sigură că e ceea ce vreau şi ce îmi place.
  • Nu cred că diplomele reprezintă totul în viață – deși sunt importante, nu ne definesc întreaga valoare. Există persoane care cred că talentul nu există sau nu este suficient și că pasiunea este cheia succesului, în timp ce alții cred că este esențial să existe o armonie între cele două. De asemenea, cred că e mai puțin important ceea ce am studiat în trecut, atâta timp cât suntem capabili să ne adaptăm și să învățăm din oportunitățile pe care viața ni le oferă. Tind să mă concentrez mai mult pe viitor decât pe trecut, și sper să lucrez cu oameni care cred același lucru.

Vreau să fiu sigură că dacă fac un master, e alegerea potrivită pentru mine la momentul respectiv și că îmi va aduce măcar satisfacție pe termen lung. Nu mă grăbesc și nu mă interesează opiniile celor care cred că nu voi reuși pentru că am auzit destule până acum, și nu s-au adeverit.

Sunt hotărâtă să urmez propriul meu drum și …ne auzim mai încolo.


Publicat pe

în

de către

Comentarii

4 răspunsuri la „De ce nu m-am grăbit să fac un master”
  1. totally wanna hug you for this post 😀

  2. like saying „fuck you” to some people, dar în mod civilizat. esenţa e tot „de d’aia nu vreau” 😀

  3. total de acord 😀

  4. Eu am facut fix opusul, nu mi-a placut deloc munca de birou asa ca am continuat studiile intr-o directie usor diferita (si un loc diferit). Ce-i drept, programarea nu e chiar creativa, nici Bucurestiul un loc inspirational. Asa ca o mai ard studenteste inca vreo 2 ani (si sunt mai mare cu 3-4 ani, cred)