„Vicious cuts.” „Savage cuts.” „Swingeing cuts.” The language that the British use to describe their new government’s spending-reduction policy is apocalyptic in the extreme. The ministers in charge of the country’s finances are known as „axe-wielders” who will be „hacking” away at the budget. Articles about the nation’s finances are filled with talk of blood, knives, and amputation.
And the British love it. Not only is austerity being touted as the solution to Britain’s economic woes; it is also being described as the answer to the country’s moral failings.
Austerity is what made Britain great. Austerity is what won the war.
Mă face să mă întreb uneori ce-ar fi făcut România dacă se trezea bombardată ca Marea Britanie, în fiecare zi, timp de două luni şi ceva. Oare văicărelile ar fi fost un factor decisiv? 🙂
Cumva îmi aduc aminte de o vizită la muzeu şi o poveste despre o localitate pe coastă uitată de lume care era pe ruta de întoarcere a avioanelor nemţeşti – tot armamentul pe care nu îl foloseau îl aruncau în capul orăşelului ăsta, doar pentru că era acolo. Păi e corect?
Comentarii
8 răspunsuri la „Presa locala”
Să-i explice careva pupăzei că nu austeritatea, ci yankeii şi rusnacii au câştigat războiul. Şi nu austeritatea a făcut perfidul Albion măreţ, ci planul Marshall. Da’ mă rog, nu te aştepţi să vezi în Slate articole de Foreign Affairs…
Nu doar austeritatea, dar a ajutat. Slate e Slate…e Slate.
Ideea de aici era alta..
„Anglo-American cultural divide reveals itself in unexpected ways, and this is one of those moments: No cooking show featuring corned beef hash and powdered eggs would stand a chance of making it to air in the United States. Perhaps for similar reasons, nobody is talking about austerity in America.”
Am citit “Vicious cunts.” “Savage cunts.”
Ce minte am 🙁
nu poti compara englezul cu romanul in nici un domeniu, poate la jmenuri, shto-uri si tzepe ii intrecem – dar numai la astea 🙂
De operation Tidal Wave ai auzit, printesa?
Sacrificiul în WW II avea un sens, şi într-un fel sună „solidaritatea” în vremuri de război, şi altfel în vremuri de pace. În plus, lucrurile sunt ceva mai nuanţate, vezi „Războiul lui Foyle”, care spune mai multe decât „Slate”. Criza nu anulează nici lăcomia, nici laşitatea, nici multe alte vicii. Problema este ce sens are azi austeritatea, şi de ce trebuie să faci sacrificii pentru a salva o mână de pisici obeze de pe Wall Street şi din Mall(parcă acolo e cartierul financiar al Londrei, nu?).
Sigur, dacă îl întrebi pe unul din clasa de mijloc, poate că o să spună că dracu nu e chiar aşa de negru în austeritatea sa, dar ce faci cu asistaţii sociali, ce faci cu aceia din clasa muncitoare care-şi pierd locurile de muncă? Or fi şi ăştia adoratori ai austerităţii?
@dan esti pe langa subiect