frig?

Duminica dimineata inca traiam cu falsa impresie ca o sa pot sa dorm ceva mai mult dar la scurt timp dupa ce m-am trezit m-am trezit intr-un tren si la ora 9.30 deja ajungeam in Birmingham pe unde m-am plimbat cateva ore de una singura, observand cat de pustiu e totul. La 9.30 duminica nu e nimic deschis, in afara de cafenele. M-am oprit in Costa pentru ca Starbucks parea deja plin. Strazile erau atat de linistite incat puteam sa imi aud propria respiratie si nu vedeam pe nimeni in cale, ca si cum toti oamenii ramasi pe pamant erau in cafenele. Am baut un cappuccino, m-am asezat frumos intr-un scaun cu un ziar langa mine – Costa are mereu ceva tabloid cu ‘Daily’ in el. Daily Telegraph, Daily Express, rareori ceva de calitate. Oricum mai bine decat nimic, dar desi refuz in principiu sa citesc mizerii, uneori imi mai arunc ochii peste ele.

Stirile toate din registrul xenofobo-depresiv. Pe la pagina a treia am renuntat si m-am dus direct la benzi desenate. Pana si alea ceva mai decente decat restul stirilor prefabricate dupa acelasi tipar.

Am luat cafeaua si am plecat, din lipsa de altceva de facut. M-am sprijinit de o balustrada si m-am holbat la ceasul catedralei cat o gramada de turisti isi faceau poze in zona si altii se plimbau cu bicicletele. Inca pustiu, dar in magazinele care se deschideau la 10 era deja plin de angajati. In magazinul Apple era un team-building, in unele fast-food-uri se aranjau sandvisuri pe rafturi, oamenii de la curatenie fluierau cu mopul in mana si totul parea atat de zen si diferit incat m-a surprins si pe mine faptul ca ma holbez la ritualuri de inceput ziua de munca. Agatat genti si haine in cui, trecut cardul prin cititor, agatat cardul de gat sau de pantaloni si legat sortul la spate. Pus laptele proaspat in aparate, scos farfuriile si tacamurile din masinile de spalat vase si sfaraitul ciupercilor si bacon-ului in tigai pentru primii clienti la micul dejun. Am mancat un pain aux raisins cald, aproape fierbinte si am continuat sa trag cu ochiul pana s-au deschis toate.

Dupa ce am iesit de la cald mi-am dat seama cat de frig era afara de fapt. Erau vreo 5 grade si incepuse sa ploua, iar eu asteptam sa se deschida ceva sa pot sa imi cumpar o haina. Cred ca asteptarea a fost cu atat mai rea cu cat mi se facea din ce in ce mai frig si tot eu ma asteptam sa nu imi cumpar nimic, in propria-mi nehotarare. Ce conteaza daca imi place si imi vine bine, inca nu am vazut tot si poate o sa vad altceva care imi place si o sa regret. Desi evident putem sa returnam orice in decurs de 28 de zile – doar daca nu dam jos eticheta.

In primele 10 minute de la deschidere, am intrat in Zara. O mare inconvenienta (momentan) e ca Zara si H&M nu au magazine online – ceea ce o sa se schimbe pe 2 Septembrie. Dar in rest, pot sa ma uit pe ce site vreau, de la asos.com pana la net-a-porter si sa ma decid cand le vad in magazin. Pana in ziua aia nu gasisem nimic – problema consta in faptul ca trebuie sa ma duc pana la Zara sa perind totul sa vad ce au si sa decid daca merita.

Cum necessity is the mother of invention, am probat prima haina care imi placea (mai erau inca 2-3 tipe in magazin cu mine) si paznicul se uita usor plictisit. Am zis ca ma enervez singura si mai mult daca nu o cumpar, asa ca in 30 de secunde o aveam deja la casa si platisem pentru ea. For the record, a fost cea mai rapida decizie pe care am facut-o vreodata. Si s-ar putea sa fie si ultima…

Paznicul se uita la mine usor mirat. De fapt avea ochii cat cepele. A reusit sa probeze si sa cumpere in 2 minute? Pe ceas??

Si acum ma bucur din plin de decizie. Azi dimineata am avut 5 grade afara si NU e placut. Septembrie nu se incurca. Nici nu te poti gandi sa rezisti.