desi e primul an in care nu ma mai duc la scoala, chestii care imi aduc aminte de scoala (good or bad):
pe astea pun pariu ca nu le tine minte nimeni dar nu-i nimic. imi plac. si imi aduce aminte cat de frumos mi se pare logo-ul Pelikan acum.
mi-e dor de niste coperte ca de nu stiu ce. habar n-am de ce. cred ca am petrecut prea mult timp cu ele cat eram mica. prima oara le-am vazut la o colega, dupa aia toata clasa le avea. unii le urau, altii le iubeau (eu le iubeam dar s-au stricat multe). cel mai important era sa ai 100 de stickere pe ele.
rofl, etc.
creta – buretele la latitudinea imaginatiei fiecaruia
pensule si mizeria pe care o faceam
caietele pigna.
hartia creponata <3
pe astea le foloseam si daca era nevoie de ele, si daca nu.
cel mov a fost prima dragoste. cel roz a venit dupa ce s-a stricat cel mov. l-am iubit pana s-a stricat si l-am cautat in continuare dar nu l-am mai gasit. atunci am iubit alt creion:
si inca il am pe cel negru – dovada ca inca imi place la nebunie. doar ca alternez cu alt instrument pe care nu il folosesc la fel de des acum:
Problema mea e penarul: am avut multe penare la viata mea, dar niciunul nu mi-a placut mai mult decat un penar herlitz mov cu un strut de cand eram in clasele primare. L-am abuzat si l-am iubit atat de mult incat atunci cand mi-a fost furat, am plans multa vreme; eram sigura ca stiam si cine l-a furat, dar nu vroia sa recunoasca. Motivul era foarte simplu: aveam o colega careia ii placea si ei penarul meu asa ca…she helped herself to it. Cred ca fiecare lucru de care ma atasasem a avut povestea lui dar nu sunt aici sa plictisesc cu detalii cand deja am plictisit cu amintiri din clasele primare 😀
Asa ca am pornit in cautarea penarului – moment emotionant. Nu l-am gasit, dar am gasit site-ul Herlitz. Si pentru ca suntem pe internet, le-am scris si un mail. Mi-e dor de penar. Aveti vreo poza cu el? Daca il aveti, il si cumpar. Stiu si de unde l-am cumparat atunci – un magazin care probabil a disparut de multa vreme, pe unde e Rue de Pain in Dorobanti/Calea Floreasca. Oh, the days.
In etapa urmatoare, daca cineva se ofera sa imi faca cadou un stilou Mont Blanc nu ma supar. PM me.
(ps: poze via bnb.ro – l-as cumpara pe tot; si pentru vremuri si mai apuse, inca niste poze la Leo. Stiu ca stiti toti de ‘La Trecut‘ dar sa introducem putina variatie)
Comentarii
8 răspunsuri la „inapoi la scoala”
Mi-e dor si mie de astea. Am iubit scoala si mai ales cumparaturile astea 😀
Câte amintiri am şi eu legate de şcoală… Abia aşteptam ziua când mergeam cu mama şi fratele meu pentru a cumpăra rechizitele. Câteva ore după era zonă de război în casă, până ne împărţeam caietele. Iar apoi urma linierea caietelor, pregătirea ghiozdănelului pentru prima zi de şcoală. Frumoase şi liniştite vremuri 🙂
dada, linierea caietelor…activitate zen. doua degete 🙂
Si stilourile chinezesti cu penita ascunsa. PLANG dupa alea.
PS: e o placere sa te citeasca omu’. Pe cuvant!
oo amintiri. inainte de copertile de plastic au fost alea din hartie un pic mai tare, mama imi imbraca, caietele in hartia aia si lipea marginile pe interior cu scotch.
pe copertile de plastic toti aveam actibilde cu formatii de prin diverse reviste. mai era o revista italiana, Cioe (cu accent pe e) care avea toata coperta tapetata cu actibilde, pe care le foloseam pentru decorarea caietelor.
patroanele pentru stilou erau preferatele mele, toata generala si liceul am scris cu stiloul asa ca foloseam multe. stiloul meu de suflet e harley davidson, l`am primit de la tatal meu, am scris kilometri cu el.
De ce nu dai anunt la mica publicitate in legatura cu penarul ? 🙂 Poate gasesti pe cineva , care ar dori sa vanda
cumpar penar din ’96. rog seriozitate.
😀 😀
cel mai mult uram ziua cand trebuia sa fiu „de servici” in clasa insa acum as fi „de servici” in fiecare zi, as sterge tabla de de 10 ori in ora de mate cand profa nu se mai satura sa ne dea exemple, as face curat in fiecare pauza si toate astea numai ca sa mai fiu la scoala din nou.